Skip to content
Politică Video

Bogdan Olteanu clarifică un subiect controversat: Unde este rezerva de aur a României? EXCLUSIV (VIDEO)

Invitatul interviurilor PSnews.ro din această săptămână este viceguvernatorul Băncii Naționale a României (BNR), Bogdan Olteanu.

În cadrul interviului acordat PSnews.ro, Bogdan Olteanu a discutat despre un subiect controversat: aurul României și împrejurările în care țara noastră și-a pierdut din aur.

În acest context, Bogdan Olteanu a explicat motivul pentru care o parte însemnată a aurului este ținută la Banca Națională, iar o altă parte însemnată a aurului este ținută în alte bănci centrale de mare reputație.

Dan Bucura: Un alt subiect la care mulți privesc cu interes – sper să nu greșesc, dacă nu, vă rog să mă corectați – din 2000 Banca Națională nu mai cumpără aur. Totuși, suntem în primii 30 și ceva din lume ca proprietari ca rezervă de aur. Avem o rezervă strategică foarte mare. Opinia publică de multe ori s-a uitat către zona asta ca un Eldorado, spunând – Domnule, ne luăm, ne împrumutăm, dăm dobânzi, și uite că Banca Națională stă așa pe un munte de aur. Cum funcționează povestea asta? Din câte știu, o parte din rezerva noastră nici măcar nu este în România, este în alte părți, la Londra, Munchen.

Bogdan Olteanu: Banca Națională deține în acest moment 103,7 tone de aur. E o rezervă importantă. Și știți că e lungă povestea aurului din România, sunt mai multe împrejurări în care România și-a pierdut aurul după primul Război Mondial.

Dan Bucura: Aici vroiam să ajungem. Înțeleg că peste jumătate din rezerva asta nu e la noi fizic, astăzi.

Bogdan Olteanu: Nu, pierdut înseamnă că nu îl mai are. După primul Război Mondial a plecat cu tezaurul la Moscova, după al doilea Război Mondial o parte însemnată a lui a fost luată compensații de război de către Uniunea Sovietică în acea vreme. Modul în care îl ții e o chestiune de administrare a resurselor și politica practic a tuturor băncilor centrale e să-și distribuie riscurile – o parte însemnată a aurului este ținută la Banca Națională, o altă parte însemnată a aurului e ținută de alte bănci centrale foarte importante și de mare reputație și credibilitate. De ce? Pentru a da credibilitate partenerilor internaționali în situații speciale. Sigur, România nu se mai află acum în situația anilor 90, când nu prea avea niciun ban, inclusive în tezaurul Băncii Naționale și când inclusiv la un moment dat trebuia să iei un credit peste noapte pentru a finanța, de exemplu, importurile de combustibil. În acele condiții, existența unui depozit de aur, să zicem la Londra sau la Zurich, era utilă pentru că era o garanție pentru genul acesta de importuri. Acum e mai curând o garanție morală și o politică pe care nu o avem doar noi, o au cam toți bancherii centrali, de împărțire a riscurilor – e bine să nu ții toate ouăle în același coș. Dar faptul că banca Angliei ține o parte din aurul României este la fel de sigur ca atunci când l-am ține aici, dată fiind reputația, prestigiul băncii Angliei. Aurul ca și rezervele valutare ale României care le ținem preponderant în euro plus alte cantități în dolari, în lire sterline, reprezintă un amortizor, un mecanism de ținere deoparte al celor care cred că pot specula moneda națională. De ce spun asta? Sigur că într-o piață liberă, și România este o piață valutară liberă, unul dintre modurile în care evoluează cursul valutar, este cel dat de fundamentele economiei. Dacă are o economie care exportă foarte mult, există perspectiva ca moneda să se aprecieze, dacă are economie care mai curând importă decât exportă, punem lucrurile foarte simple, există mai greu perspectiva ca moneda să se deprecieze. Pe lângă, însă, aceste realități, mai există o realitate mult mai puternică, mai ales pentru o economie mica și deschisă cum e România – realitatea fluxurilor internaționale de capital, pentru că dacă leul este convertibil pentru români, și iarăși, noi doi ne amintim că au fost vremuri când n-aveai unde să te duci cu leii să îi schimbi în euro, că nu ți-i schimba nimeni dacă te duceai la Paris sau la Frankfurt, sau la Londra. Astăzi, românii își pot folosi, practic, cum își folosesc valuta. Cardul dvs. din buzunar, desi în lei, puteți să-l folosiți în orice țară a lumii. Dar și străinii, investitorii de portofoliu, pot să facă același lucru – pot să cumpere și să vândă lei. Sigur că volumele care se tranzacționează la nivel international sunt mult mai mari decât schimbul valutar din România pentru importuri și exporturi. Pentru a ne asigura că nu apar din acest motiv volatilități, creșteri și scăderi bruște ale cursului care nu au legătură cu realitatea economică din România, folosim această rezervă, care este un mijloc de a-i ține departe dacă vreți pe eventualii speculatori.

Dan Bucura: Domnule Bogdan Olteanu, vă mulțumesc foarte mult pentru explicații și vă mai aștept ori de câte ori puteți alături de noi, în studio la PSnews.

Bogdan Olteanu: Cu mare plăcere și vă mulțumesc.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *