A trecut iureșul, acum putem discuta civilizat. Cred că am trecut prea repede peste președintele stingher de pe aeroportul din Paris. ne-am calmat cu mantra „sunt o droaie de state UE ale căror șefi folosesc avioane de linie: Olanda, Belgia, Suedia, Danemarca, Finlanda, Irlanda, Bulgaria, Croația, Slovenia și Slovacia”. Marea diferență între aceste state și noi este că noi trebuie să ne arătăm lumii, care pare că ne-a uitat sau ne desconsideră. Așa că am putea demara un proiect hibrid. Nu un avion prezidențial, ci un avion al României.
O aeronavă pentru reprezentare, sport și misiuni naționale. România trimite anual loturi naționale la competiții europene și mondiale, delegații olimpice la Jocurile Olimpice și calificări, sportivi, antrenori, staff tehnic, echipamente voluminoase, delegații oficiale guvernamentale și economice, echipe medicale și misiuni speciale de repatriere sau evacuare. Toate acestea se fac astăzi printr-un amestec haotic de zboruri de linie, chartere scumpe, improvizații logistice, întârzieri, escale inutile și pierderi de performanță sportivă care costă peste 20 de milioane de euro.
Un avion național de 180–200 de locuri, configurat simplu, fără salon VIP, ar putea deveni coloana vertebrală a reprezentării României în sport și în diplomația tehnică. Și nici n-ar costa atât de mult. Un avion modern de clasă medie costă aproximativ 110 milioane de euro. Finanțat pe 15 ani, cu dobândă moderată, ar însemna o rată anuală de de 10-12 milioane de euro. La un cost de operare de 10.000 de euro pe ora de zbor, folosit la toate deplasările descrise mai sus, avionul ar avea costuri de maxim două milioane de euro lunar, incluzând finanțarea, operarea, disponibilitate garantată, capacitatea de reacție rapidă în crize și reprezentarea.
Diferența financiară este mică. Diferența strategică este uriașă. Cu alte cuvinte: statul nu ar pierde bani, ci doar își mută cheltuiala din haos în zona logică.Ar fi un proiect politic inteligent. Pentru prima dată, România ar putea avea un simbol de infrastructură, nu de lux, un instrument de sprijin pentru tot, nu pentru privilegii, un activ de stat util în crize, nu o jucărie politică. Un avion al olimpicilor, al loturilor naționale și al misiunilor umanitare este imposibil de demonizat public. Nimeni nu va ataca sportivii trimiși decent la competiții sau evacuările umanitare.
Avionul ăsta va costa anual mai puțin decât centura ocolitoare de la Gura-Humorului, de 3 ori mai puțin decât stadionul inutil din Târgoviște și de 10 ori mai puțin decât stadionul care i se construiește gratis clubului Dinamo. Pe scurt, nu avionul este problema, ci capacitatea statului român de a gândi strategic.
Autor
Urmărește știrile PSNews.ro și pe Google News
