Dacă n-ai înțeles mare lucru înseamnă că n-ai văzut interviul lui George Simion. Păcat. E cel mai bun element de campanie electorală produs până acum. Simion cu Ilinca stau pe o bancă, cu copilul lângă ei. Veseli, zâmbitori, vorbesc încet, calm. Simion își soarbe din ochi familia, copilul zâmbește iar iar Ilinca vorbește. Bine.
„George s-a înhămat la o muncă grea, știu că nu ii e ușor, cu siguranță o să apară și momente în care o să ne fie dor de el, sau lucruri de-astea de familie. Și cu toate drumurile prin țară, cu toată munca pe care o depune, cu toate cearcănele pe care le vedeți pe fața lui, am încredere că o să fie un președinte bun pentru România. O să trecem noi și peste hopul ăsta. Ca soție de politician au fost cazuri în care a trebuit să mă mulez după anumite evenimente și să vorbesc cu oameni pe care nu îi cunoșteam. Am învățat de la George tot ce a trebui să fac ca să fie bine”.
Ce avem noi aici?
- O familie tânără. Mult mai tânără decât celelalte familii „prezidențiale”.
- Endorsement cum ceilalți candidați la prezidențiale nu au. Ciolacu, Ciucă, Geoană, Lasconi – nu au parteneri în spațiul public care să spună „și eu tot asta am ales, ascultă-mă pe mine, e ce trebuie”.
- Cel mai valoroși magneți de imagine. Orice tip cu un copil în brațe trece bariera neîncrederii indiferent de etnie, zonă geografică, nivel de trai. Să crești un copil este un mesaj universal, ca soarele, care nu trebuie tradus.
- O soție dispusă să-și sacrifice timpul cu soțul pentru că misiunea politică a soțului e mai importantă.
- O soție ascultătoare, dornică să învețe, dornică ca soțul ei să arate cât mai bine, dispusă să exerseze rolul de Primă Doamnă.
Dacă George Simion își continuă campania electorală așa, o să creeze probleme serioase celorlalte partide. Și nu vorbesc doar de prezidențiale. Genul ăsta de campania de imagine, care poate fi rezumată la „votează niște oameni exact ca tine și ai tăi” poate fi devastatoare oricât de tare s-ar da alții în slujba țării sau cumpărând românește de pe Temu.
Nu-s votant AUR sau Simion. Nu cred că vorbim de un partid și de un lider extremist, ci de un produs al marketingului politic precum partidele lui Mitsotakis sau Meloni, care au debutat la fel, cu mesaje violente și populiste dar s-au conformat la progresismul european imediat ce au ajuns în liga mare. Scriu asta doar pentru că nu mă așteptam la așa ceva. Credeam că Simion va urla și mai tare decât Șoșoacă după ce europoliticiana i-a luat o droaie de voturi. Or, chestia asta cu banca, cu gânguritul copilului și cu soția pe post de baros electoral e cu totul altceva.
Autor
Urmărește știrile PSNews.ro și pe Google News
