Scuze, am parafrazat un cântec din anii 90. Dar mi se pare important tonul, la textul ăsta. Cred că trebuie ieșit din paradigma nemulțumirii pasive și că toți oamenii care au un pic de habar de domeniul petrolier ar trebui să iasă în față cu idei, pe care să le vadă toată lumea astfel încât guvernul Bolojan să nu mai poată spune fanilor bătuți în cap că face ce trebuie. Mă simt din tabăra asta în baza anilor în care am scris la Oil & Gas Journal, ediția românească.
Ideea e că România nu duce lipsă de resurse petroliere. Înainte de 1989, extrăgeam până la 14 milioane de tone de țiței anual. Acum avem nevoie de doar 10 milioane de tone, pentru că mult consum era energofag, iar azi nu mai e cazul. Altă parte din acel consum este azi acoperit cu gaze și cu energie electrică. Și cu toate astea, stagnăm la o producție anuală de 3,.5 milioane de tone de țiței. Restul – cumpărăm de afară. Și uite cum e acum, afară.
România suferă acum în mare parte din cauza lipsei de decizie strategică. Ilie Bolojan are în față o oportunitate rară: să transforme energia dintr-o vulnerabilitate într-un avantaj strategic. Dar pentru asta trebuie să fie creativ și să se grăbească, nu să mai facă încă o analiză.
Bolojane, începe cu lucrul cel mai simplu: crește producția de țiței. Nu peste 10 ani. Acum. Avem perimetre, avem companii, avem tehnologie. Ce lipsește este presiunea politică clară și predictibilitatea. Spune-le direct: cine are licență și nu extrage, pierde licența. Statul nu este depozitar de hârtii, ci garant al exploatării resurselor.
Stimulează agresiv companiile care produc, Bolojane. Redu redevențele marginal pentru producția suplimentară. Oferă amortizare accelerată pentru investițiile în extracție. Nu pentru profituri vechi, ci pentru barilii și metri cubi noi. Creează un cadru în care fiecare unitate extrasă în plus devine automat mai profitabilă.
Obligă-i pe cei care stau pe licențe să se apuce de treabă, Bolojane. Introdu termene clare, etape verificabile, penalități reale. Nu “intenții de dezvoltare”, ci producție efectivă. Dacă nu, licența pleacă la alt operator sau se scoate din nou la licitație. Simplu.
Zăcămintele există deja, dar sunt „stoarse” incomplet, Bolojane. Injecțiile de apă și digitalizarea modelării geologice pot aduce un plus de 10–20% din zăcămintele existente. Mai avem și mii de sonde vechi abandonate sau sub-exploatate. Doar cu tehnologii moderne de pompare poți crește producția cu un cost mic și un randament decent.
Și nu te opri aici, Bolojane. Mai ai pârghii:
Deblochează offshore-ul complet. Elimină orice ambiguitate fiscală și juridică. Fă ca orice întârziere să-i coste miliarde pe cei implicați, nu pe români.
Creează un fond suveran de energie. Leagă veniturile din resurse de investiții în infrastructură energetică și industrială. Nu cheltui totul pe consum. Transformă resursa în capacitate economică.
Leagă producția de industria locală. Creează stimulente pentru petrochimie, îngrășăminte, materiale. Valoarea reală nu e în extracție, ci în lanțul complet.
Ilie Bolojan, lasă lălăiala. Scrie în toate cărțile bune că în energie, cine produce controlează și cine ezită plătește. România poate să controleze jocul, aici, în Balcani. Bulgarii, sârbii, ungurii și polonezii nu au împreună cât petrol are România. Scoate-l naibii din pământ și pune-l la treabă.
Autor
Urmărește știrile PSNews.ro și pe Google News
