Nu mai pot. Ssuntem în alt film decât știam eu, despre presă. Statul livrează jurnaliștilor niște tâmpenii incredibile și niște minciuni care ascund foarte mulți bani. La pachet, vin și niște bani prin redacții. În mod logic, ziariștii nu mai caută adevărul, ci doar tot felul de concepte care susțin minciunile difuzate pe bani. Oamenii proști pică în plasa lor și devin pâlnii de ecou pentru imbecilitățile manipulatoare, de te întrebi câteodată dacă asemenea cretini mai merită să afle vreodată adevărul. Cum ar fi adevărul despre Galați.
În 2026, la Tulcea și Galați au ajuns 15 drone rusești. E un record: În Polonia au ajuns doar 3, în Moldova doar una, iar în Slovacia și în Ungaria – zero drone. E limpede, dacă nu ești un imbecil ca cei descriși mai sus, că există un motiv pentru care rușii consumă multe drone atât de aproape de noi și atât de departe de linia frontului. Iar motivul poate fi intuit ușor: Ucraina nu are în zonă fabrici de armament, efective numeroase sau centre de comandă. Are doar infrastructură de transport naval, rutier și feroviar, la 5km de România. Ce tot transportă o țară aflată în război? Materiale strategice. Iar când le importă la doi pași de frontiera cu România, nu trebuie să fii un geniu ca să deduci că aprovizionarea este făcută cu ajutorul României.
Ucrainenii apără zona asta, de foarte multe ori, cu drone interceptoare STING. Niște drone mici, de 4 kilograme, ieftine, la o mie de dolari bucata, care se lansează din mână și pot identifica și lovi în aer drone rusești. Până acum, dronele STING au dus la evitarea a peste 4.000 de explozii ca cea de la Galați.
Ai fi zis că, dat fiind ajutorul tactic pe care-l oferim, relațiile afișate de prietenie între Zelenski și Nicușor, declarațiile emoționante făcute nonstop, am fi putut ajunge în situația în care să primim și noi așa ceva. Nu cât să afectăm lupta cu Rusia. Ceva simbolic, elegant, cât să iasă propaganda și mai mișto. La fiecare transport important de echipamente civile sau militare care pleacă spre Ucraina, țara vecină ne-ar putea trimite câteva drone STING. Suficiente pentru a crea o capacitate locală de reacție dedicată acelor localități românești unde lumea tresare când se aude un rateu de motor.
De ani de zile discutăm despre europenism, umanism, doctrine, tratate, linii roșii, facem PIB, summituri și forumuri. Poate că a venit momentul să vorbim și despre oameni. Am trimis Ucrainei ajutoare umanitare, echipamente, am primit refugiați, am deschis culoare de transport, am suportat costuri economice și sociale dramatice. Putem cere ceva pentru toate astea fără să părem tranzacționali, nu?
Galațiul are suficientă poliție locală pentru a organiza în fiecare noapte câteva zeci de posturi de observație, cu oameni dotați cu binocluri cu termoviziune, care să anunțe din timp apropierea unei drone rusești (cea de joi a zburat 14 minute de la Reni la Galați). Un alt cerc, mai apropiat de oraș decât cel de observatori, format din câteva zeci de militari români, ar putea aștepta indicațiile observatorilor pentru a lansa drone STING atunci când de oraș se apropie o dronă rusească.
Precum vezi, nu vorbesc de război, ci de alertare civilă. Un strat suplimentar de protecție pentru Galați, dat fiind contextul. Nu știu ce succes ar avea, că nu-s specialist în drone, dar știu sigur că oamenii au mare nevoie să vadă ceva care îi protejează efectiv.
Nu mai zic ce propagandă frumoasă s-ar putea face! Ce dimensiune simbolică ar avea demersul. „Ucraina ajută România”. „Prietenie adevărată între aliați”. „De la concepte geopolitice la oameni”. Sau: „Iată cum tehnologia născută din necesitatea supraviețuirii în Ucraina este azi folosită și pentru protejarea românilor din Dobrogea”.
Iar dacă ăia nu se oferă să ni le dea cadou, să cumpărăm câteva. Sunt ieftine, doar 1.000 de dolari bucata. Să le importe Miruță, prin firma unui userist, cu 15.000 de dolari bucata. Dar să le aducă, dracului, o dată.
Autor
Urmărește știrile PSNews.ro și pe Google News
