Mai ții minte, când un copil de doi ani a căzut într-un puț îngust, autoritățile s-au dat cu fundul de pământ vreo 10 ore nereușind decât să facă praf grădina omului, și pe urmă au coborât în puț un puștan firav, care a scos bebelușul de acolo? Acolo suntem. Noi toți suntem bebelușul.
Avem, de o parte, aproape două milioane de oameni care văd în Elena Lasconi un președinte perfect. Au votat-o din primul tur, ignorând vizibilele defecte de caracter, logică, memorie, protocol sau adecvare ale primăriței din Muscel. Sunt leiți celor care l-au votat pe Klaus Iohannis în 2014, la primul tur. Le era de ajuns că e neamț, că vorbește engleză, că e blond și prezentabil.
Pe partea cealaltă, avem peste două milioane de oameni care văd în Călin Georgescu salvatorul României. Când l-au votat în primul tur nu știau nici cât se știa de Iohannis în 2014, dar le-a fost suficient să vadă altă moacă decât moacele deja cunoscute, un trup fără burtă printre toți grașii politicii și un discurs cu cuvinte pe care 90% din politicienii roâni nu le pot scrie după dictare.
Iar acum, în pragul turului doi, au mai apărut niște milioane de oameni. Sunt foarte activi pe rețelele sociale și foarte siguri că:
– dacă nu o votează toți pe Elena Lasconi cursul euro va ajunge la 7 lei, Carrefour își va demonta magazinele, Heidelberg nu va mai face ciment, cineva va închide lumina și altcineva va strânge toate pavelele puse prin orașe. Vom da faliment, vom dispărea și pe urmă vor veni rușii care vor stăpâni ce-a mai rămas.
– dacă nu iese Călin Georgescu președinte vom ajunge să purtă toți fustă, copiii vor fi gay din doi în doi, vom face frigul pe cartelă și nu vom mai avea voie să spunem nimic dacă nu avem mască și nu e minutul de libertate programat deja de luna trecută.
Coliziunea celor patru grupuri este formidabilă. Dacă nu mă crezi, ignoră netul și deschide doar frigiderul: ai să vezi că pateul vegetal s-a încăierat cu cotletele iar laptele de migdale este amestecat cu vin de către o cutie de bere mai sadică. Nu mai există nimic în afară de acest conflict, care a devenit existențial. Dacă zici că nu te interesează pur și simplu dispari.
Așa că-ți propun, dacă printr-un miracol ai ajuns cu lectura până aici, să-ți imaginezi ceva extraordinar: că vom exista și după ziua de duminică. Zâmbetele, ratele la bancă, gustul bun al unui sandwich sau îmbrățișarea cuiva drag vor fi acolo. Votează sau nu cu gândul la ele, nu la Lasconi și Georgescu. Ăștia sunt doar două avataruri ale unor lumi, nu niște ființe reale. La finalul fiecărei zile, cei doi pun capetele pe pernă cu gândul la ale lor, nu la ale tale.
Autor
Urmărește știrile PSNews.ro și pe Google News
