Probabil cel mai șmecher om de televiziune de la Tudor Vornicu încoace, Sergiu Toader s-a mutat acolo unde oamenii merg cu capul în jos și vede, din perspectiva asta, niște lucruri care scapă analiștilor români. Îl citesc de fiecare dată, pentru că se aude cum îi zornăie lanțul rupt de pinionul financiar al politicii și presei românești. Sâmbătă, de exemplu, a dat cu barda în toți oamenii politici relevanți ai momentului, demonstrând cât sunt de irelevanți. Și din tot ce a scris, probabil cel mai mișto pasaj este cel dedicat USR.
(…) Elena Lasconi (…) nu îi voi accepta oferta electorală pentru că nu există (…) inconsistența doamnei candidat (…) chipul hidos al imposturii fără bătrânețe (…) securici cu „isigna-n piept”(…) șuvița turnătorului Petrov gata să lovească în epifiza noii Elena prin care ar putea să-și recupereze privilegiile pierdute (…) ratează încă o ocazie de a pune România pe o direcție coerentă (…) acești tineri nu realizează dimensiunea răului pe care eșecul lor politic îl produce (…) compromiterea ideii că nu există variantă reală la partidele de guvernământ de până acum (…) puțoisme, prostia poleită în diplome (…) aroganța vârstei combinată cu impostura crasă (…) spectacolul prăbușirii strașnice a speranțelor (…) că anticomunismul va învinge (…) aș fi votat cu două mâini un partid autentic antisistem și un candidat femeie (…) am rămas cu personaje feminine dominate de pășunism de secol XIX (…) lipsa de pregătire a ofertei electorale a doamnei Lasconi (…) compromite ideea unei femei primo lider (…)
E atât de articulat textul și atinge atât de bine toate crăpăturile din chitul userist încât m-a făcut să mă gândesc câte alte analize perfecte s-au mai scris despre leadershipul politic românesc. Și de ce politicienii români nu folosesc asemenea comori de audit politic, care i-ar putea ajuta să sape corect viitoarele tranșee. Sunt atât de importanți cei 3-4 ani care urmează în cinetica următorilor 30-40 de ani încât încep și eu, un antivotant convins, să regret nu numai că nu am cu cine vota, ci că nu am împotriva cui să-mi exercit votul negativ. De Barna m-am convins foarte repede că e toxic. La Cioloș chiar mi-au ieșit niște bube pe tastatură, când îi scriam numele. Drulă mi-a dat câteva reacții adverse minore, de care am râs ulterior, dar Lasconi e la doi pași de momentul în care o să-i uit numele.
Apropo: știe cineva de ce candidează Elena Lasconi? Ce vrea ea să facă, concret? Știe cineva pe cineva care votează Lasconi pentru că „…enunț clar și articulat, argumente…”?
Autor
Urmărește știrile PSNews.ro și pe Google News
