L-am văzut la tv pe ministrul Mediului. Senin, omul a spus că ordinul de ucidere a 500 de urși a fost analizat de Academia Română și, cel mai probabil, se vor aproba cote de prevenţie şi intervenţie pentru vreo 200 de exemplare. Nu mă mir deloc: când a mai fost Academia Română relevantă prin atenția ei la probleme românilor?
Sunt dintr-un oraș care are, chiar zilele astea, probleme cu un urs. În prima seară a pășit timid, printr-un cartier destul de izolat. A doua seară a ajuns până la 1 km de Primărie. A treia seară a traversat trei cartiere și a ajuns tot aproape de centru, dar din altă direcție. O să râzi, dar, deși orașul meu are 200.000 de locuitori și câteva mii de jandarmi, polițiști și polițiști locali, ursul a reușit să vină în oraș și a patra seară, dar și a cincea. Cel mai probabil, și-a luat cazare pe undeva, nu cred că se mai întoarce în pădure. De ce să bată atâta drum dacă e atât de bine primit?
Problema e că același urs vine dintr-o comună din vecinătatea orașului. După primele zile de plimbat și scotocit prin tomberoare, a început să atace. Găini, porci, oi. A făcut ravagii. La mine în oraș sunt mai puține animale, dar avem destui copii, nu-i problemă, nu lăsăm noi ursul nemâncat, să se bosumfle Academia Română.
Ce nu pricep eu este de unde grija asta pentru urși, chiar atunci când pun în pericol vieți umane. În numele unor țânțari pe care e imposibil să-i numeri se cheltuiesc în oraș, anual, milioane de euro. Șobolani și șoareci pe care nu i-a văzut nimeni sunt și ei pretext de cheltuieli majore. Ursul ăsta e mare, e rău, are și cazier dar nu pățește nimic. Rămâne, deci, o singură explicație: ursul e membru PSD. Sau PNL. Nu e singur: are rude sau prieteni la nivel înalt, pe care îi mai servește cu câte o labă de urs, și de-aia se bucură de protecție totală. E un fel de Hrebenciuc sau de Videanu. Dacă o să-l prindă vreodată, pun pariu că o să se constate că procedura a fost ilegală și o să-i dea drumul. În fond, în țara asta mor oameni prin spitale datorită corupției politicienilor și nimeni nu mai zice nimic: de ce n-ar muri și niște copii, să fie bine urșii, iar Academia Română mulțumită? Nici n-ar fi prima oară: dacii, strămoșii noștri, făceau frecvent sacrificii umane când conducătorii le spuneau că e nevoie de așa ceva.
Autor
Urmărește știrile PSNews.ro și pe Google News
