Nu mai pot cu succesele Returo. Mi se pare că asist la o farsă guvernamentală, ca atunci când Adrian Năstase inaugura la Vălenii de Munte o linie de peleți care nu funcționa, dar pe aruncau peleți niște muncitori pitiți în pod. În cazul de față, presa este cea care mimează succesul. Se publică comunicatele Returo fără să se schimbe o virgulă, chiar atunci când conținutul e penibil.
RetuRO, administratorul Sistemului de Garanție-Returnare, informează că în primele 6 luni de funcționare a programului a predat către reciclatori 29.000 de tone de ambalaje SGR.
Pare mare cifra, dar nu e. În primele șase luni, producătorii din România au trimis pe piață 152.000 de tone. Adică Returo a colectat doar 20%.
În prezent, aproximativ 2.000 de curse zilnice sunt efectuate de cele 600 de mijloace de transport implicate în procesul de colectare zilnică a ambalajelor SGR.
Am văzut cu toții cum se cară deșeurile din plastic. Cu camioane diesel. A calculat cineva amprenta de carbon a celor 120.000 de curse făcute pentru colectarea a 20% din ambalajele puse în piață?
Calitatea materiei prime secundare furnizate de RetuRO este net superioară oricărui tip de material (PET, sticlă, metal) recuperat prin alte fluxuri de colectare, aspect confirmat de către operatorii de reciclare.
Nu există aceste confirmări. Returo doar le amintește, nu le citează. Eu știu, de exemplu, că la prețul energiei din acest moment, nu este rentabil să reciclezi PET-uri. Mai bine cumperi materie primă ieftină din Asia. Deci s-ar putea ca Returo să mintă.
Reciclatorii certifică faptul că baloții primiți prin SGR furnizează și cantitățile necesare pentru asigurarea unui proces de reciclare continuu.
E, asta era problema. Că reciclatorii nu aveau ce recicla. Zici că vorbim de industria pâinii, de alimentarea cu apă sau de o fabrică de citostatice.
Sistemul de Garanție-Returnare este un instrument util, transparent și accesibil, care contribuie la un mediu mai curat pentru un viitor sustenabil.
Nu, nu este. Returo este o șmenozeală privată care mimează că este un mecanism al statului. Nu se știe exact cine sunt acționarii Returo, atât de transparent este acest business. Nici câți bani a băgat fiecare, nici ce marjă de profit are. Deocamdată, Returo este un business clădit pe banii micilor antreprenori, siliți să cheltuiască sume mari pe softuri, contabili, saci și magazii, pentru ca șase sute de camioane diesel să parcurgă sute de mii de kilometri pe an pentru reciclarea a doar o cincime din plasticul produs.
Autor
Urmărește știrile PSNews.ro și pe Google News
