2012. Asist la o discuție la care se discută viitorii câștigători ai alegerilor locale, o parte din câștigătorii alegerilor generale, noile priorități legislative care pot genera bussinesuri bune, noii directori de descentralizate. Se spun procente, cifre și mă doare-n cot, că e și băutură pe masă. Dar în șase luni se confirmă tot în proporție de 80%. Așa că decid să nu mai votez niciodată cât timp oamenii ăia și tovarășii lor mai sunt la butoane.
Trec și anii electorali 2016, 2020, 2024. Mi-e tot mai greu să rezist asalturilor venite de la cititori, prieteni, colegi. Bă, votează bă, și tu, că uite, e grav, e pandemie, e război, e criză, e rușii. Aproape că mă cert cu unii, pentru că argumentele mele sunt puerile, unii nici nu mă cred că discuția pe care o invoc a avut loc.Majoritatea cred că am eu un aranjament ocult, urmăresc să demobilizez oamenii de bine care ar putea salva România, dar mă opun eu.
Din decembrie încoace, tot mai mulți îmi dau dreptate. Mai toți îmi spun că le put deciziile luate. Că situația arată ca o coregrafie de teatru, tu crezi din sală că dansatorii se mișcă haotic, dar fiecare știe pe cine să ridice și pe cine nu. Până și câinii de apartament ai prietenilor mei și-au dat seama că suntem nu sub atacul vrei entități străine sau oculte, ci sub papucul unor găști care nu vor să plece acasă. S-au obișnuit să se schimbe unii cu alții, să-și dea ciolanul din mână în mână protejându-se reciproc.
Numai de amorul artei, îi contrazic. Uite ce modern e Ciolacu, a dus PSD de la antipatia totală a tinerilor la cei mai mulți fani pe tiktok. Uite ce deștept e Bolojan, imediat s-a prins că sunt șase șoferi în plus la Senat. Uite-l și pe ăla, uite Schengen, uite Patriot, uite-te la noi ce mișto suntem, ce bine trăim, acum 30 de ani aveam un PIB de 30 de miliarde și acum avem trei sute.
Și aproape toți devin violenți verbali. Dar nici eu nu mă las, le spun cât de sinceră a fost Puterea în pandemie, sau când spunea că ajută Ucraina să câștige. Le spun că doar Macron ne poate apăra de ruși, pe când americanii sunt vai mama lor. O țin așa gaia-mațu până îi văd că sar la bătaie.
Mi se pare că o merită. De douăzeci de ani votează cu ochii închiși și urechile astupate. I-au apucat acum luciditatea, pragmatismul și trezirea în conștiință. Ce să-ți spun….
Autor
Urmărește știrile PSNews.ro și pe Google News
