A fost o dată un stat mic care avea o companie mare. Pentru că voia să să stea la masa cu statele mai mari, statului cel mic i s-a cerut compania mare la un preț mic. Convins că va avea de câștigat pe alte planuri, statul cel mic a acceptat.
Noua companie mare a devenit în fiecare an și mai mare, pentru că statului cel mic i s-au cerut alte și alte favoruri: acces la resurse, un regim fiscal aparte, dispariția datoriilor de mediu. Timp de 15 ani, deși încă mai deținea destul din compania cea mare ajunsă gigantică, statul cel mic nu s-a bucurat de nici un avantaj major. Cât a încasat din taxe și impozite a dat, pe alte părți, companiei.
Și am ajuns în prezent. Compania cea mare avea în conturi 14 miliarde, iar statul cel mic avea o gaură în buget și o mare nevoie de bani. Într-o poveste obișnuită statul cel mic ar fi cerut, din miliardele alea, acei bani care i se cuvin. În povestea noastră nu i-a cerut, ci a ales să se împrumute. Iar compania cea mare a început să cumpere, cu miliardele alea, obligațiuni cu dobândă emise de statul cel mic. Și astăzi, când citești povestea asta, statul cel mic se împrumută la compania cea mare care folosește pentru asta chiar banii statului cel mic.
Într-o poveste normală statul cel mic și compania cea mare au trăit fericiți până la adânci bătrâneți. În povestea noastră doar compania cea mare e fericită. Statul cel mic zace, nemâncat și bolnav, într-o cocioabă. Partea proastă e că asta nu e o poveste cu Făt-Frumos, care o să vină și o să rezolve problema chiar pe ultima pagină. În această poveste, finalul e cu statul cel mic murind de foame.
fără nici o legătură cu povestea, desigur: „OMV Petrom a investit o parte a numerarului disponibil în obligaţiuni de stat şi în certificate de trezorerie, având ca strategie diversificarea structurii portofoliului. Compania nu a menţionat scadenţa şi dobânda împrumuturilor. În iunie 2023, numerarul Petrom era de 14 mld. lei.
Autor
Urmărește știrile PSNews.ro și pe Google News
