Probabil n-ai auzit de Wang Huning. Omul e un fel de Dughin al Chinei. În 1991 a scris o carte intitulată „ America împotriva Americii”, imediat după un stagiu de șase luni ca cercetător invitat în Statele Unite, unde a observat că țara era profund divizată și plină de individualism, chestie care – zice el – a împiedicat-o să lucreze colectiv.
În anii mai recenți, Wang și-a rescris unele pasaje și le-a dedicat Taiwanului. Strategia lui Wang pentru subordonarea vecinilor folosește patru elemente: coerciția economică, războiul informațional, manipularea politică și amenințările militare. Wang zice că, aplicate simultan, cele patru elemente pot crea un sentiment de presiune cognitivă nesfârșită și un sentiment de inevitabilitate și deznădejde asupra taiwanezilor, care îi obligă să capituleze.
Pe fond, e destul de logic și de simplu. Strategia se bazează pe o singură presupunere fundamentală: că democrațiile sunt în mod inerent slabe, iar elementele combinate de coerciție și amenințări pot duce la prăbușirea lor. Aceasta este faimoasa strategie chinezească de „victorie fără luptă”.
Acum închide ochii și gândește-te dacă nu cumva aceeași strategie ne este aplicată și nouă.
- Coerciția economică, războiul informațional și manipularea politică vin peste noi, în fiecare zi, din partea UE. Trei din cele patru atacuri de manual ale Chinei.
- Războiul informațional, manipularea politică și amenințările militare vin peste noi, în fiecare zi, din partea Rusiei. Tot trei din cele patru atacuri de manual ale Chinei.
- Din partea SUA ne bucurăm de război informațional și manipulare politică. Două din patru.
- Problema e că tot trei din patru vin și din partea actualului Guvern: avem coerciția economică prin explozia taxelor și prețurilor, avem manipulare politică prin minciuni majore pe teme esențiale, avem și război informațional, prin controlul și cenzura spațiului public.
Reiau, că poate ai uitat ce scrie mai sus: aplicate simultan, pot crea un sentiment de presiune cognitivă nesfârșită și un sentiment de inevitabilitate și deznădejde asupra oamenilor. Iar astea sunt celebre pentru că produc oboseală mentală, scăderea capacității de analiză critică, retragerea în comportamente automate. Când creierul e saturat, oamenii aleg soluția cu cel mai mic consum cognitiv: acceptă narativul dominant. Când oamenii internalizează ideea că rezultatul e prestabilit, costul de a acționa pare inutil. Participarea scade. Protestul scade. Inițiativa scade. Pentru un guvern autoritar, asta înseamnă stabilitate pasivă. Oamenii se concentrează pe supraviețuire individuală și fiecare se retrage în bula sa, devenind un cetățean deprimat, mai puțin periculos decât unul indignat organizat. Din acest moment, conducătorul are la dispoziție o populație care nu mai verifică, o opoziție fragmentată, un cost scăzut al represiunii și control narativ prin alternanță de crize.
Exact ce trăim noi, nu?
Autor
Urmărește știrile PSNews.ro și pe Google News
