În primul rând, că numărul provocatorilor progresisști a fost în vizibilă descreștere. Au fost câteva voci care au spus că trebuia să ținem cu Ucraina, că politica e peste fotbal, dar au fost acoperite de straturi groase de miștouri.
În al doilea rând, că a făcut să dispară complet mizeria cu Babasha. Acel moment penibil creat în laboratoare de partid pentru a sugera românilor că dacă nu ascultă manele sunt rasiști, iar dacă tot e rasismul atât de evident, e timpul pentru un curent politic de tip black lives matter.
În al treilea rând pentru că ne-a prezentat lumii ca pe o țară prosperă. 35.000 de oameni bine îmbrăcați, veniți la meci într-o țară scumpă, spun că România are acum o clasă de mijloc consistentă.
În al patrulea rând, că fotbaliștii români au arătat atât de siguri pe victorie, deși palmaresul meciurilor cu Ucraina și valoarea de piață a jucătorilor ne pregătiseră pentru contrariu.
În al cincilea rând că timp de 24 de ore nimeni nu s-a mai certat cu nimeni. Victoria a făcut ca oamenii să-și zâmbească și să ignore zecile de prostii care ne despart.
În al șaselea rând pentru că ne-am luat galbenul înapoi. Un timp a fost culoarea berii, apoi a Ucrainei. Marea de oameni purtând galben, prezentă pe toate canalele tv ale Europei, a contat deciziv.
În al șaptelea rând, pentru că avem din nou modele fotbalistice de urmat. Nu mai e vorba despre fotbaliști celebri pentru mașinile și bolile venerice pe care le au, ci de fotbaliști deștepți, citiți, care au reușit prin tenacitate, nu doar prin talent.
A fost ca o campanie electorală, în care România a candidat pentru titlul de țară preferată a românilor și a câștigat.
Autor
Urmărește știrile PSNews.ro și pe Google News
