În preziua moțiunii anti-Bolojan, mi se pare potrivit să vă rezum o bucată zdravănă din istoria statului italian. Bucata fascistă. Concluziile le trageți singuri, că sunteți majori.
Cheia de boltă a aparatului de propagandă fascistă a fost Istituto Luce (Institutul Luminii), creat în 1924 după indicațiile lui Mussolini. Funcțiile principale: producție de jurnale de știri și producția de documentare și filme educative. Desigur, toate cinematografele care voiau să rămână deschise trebuiau să difuzeze producțiile Institutului Luminii. Cum funcționa propaganda fascistă? După două linii principale: control total asupra imaginii publice și un narativ unic despre stat și despre lider. În toate filmele, Mussolini apărea muncind, sau în cadre grandioase, cu mulți oameni, care sugerau un consens total. Accentul era pus, în toate mesajele pe: forță decizională, ordine unde era dezordine, modernizare unde era haos și militarism unde erau probleme de integritate. Liderul devenea astfel o figură aproape mitologică, iar principala lui forță erau tinerii, denumiți și corpul noii Italii. În doar câțiva ani, Institutul Luce a creat pentru italieni o realitate alterată complet, unde eșecurile dispăreau, iar succesele erau amplificate prin emoție și repetiție.
Apoi, la debutul anilor 30, s-a trecut la nivelul următor: pe toate sediile, tipăriturile, materialele educative și în toate filmele apărea sloganul „Credere, Obbedire, Combattere”. Credere = a crede în stat, în lider, în ideologie. Obbedire = supunere totală față de autoritate. Combattere = a lupta ideologic cu dușmanii regimului.
De prin 34, italienii erau de nerecunoscut. „Credere” crease eliminarea îndoielii și legitima regimul fără dezbatere, transformând ideologia fascistă în adevăr. „Obbedire” dusese la anularea individului, statul devenise autoritate absolută, iar neascultarea era disidență, trădare. „Combattere” crease o stare de mobilizare permanentă, societatea era pusă într-o stare de conflict continuu, se căutau permanent trădători care erau marginalizați și uneori acuzați de false delicte pentru a li se închide gura.
Tot ce ai citit până acum sintetizează esența fascismului: credință fără critică, supunere fără condiții, acțiune fără gândire proprie. Oamenii erau robotizați ideologic și se simțeau fericiți: realitatea fusese simplificată la extrem, totul era clar. Gândirea lor era redusă la doar trei imperative, toate dându-le starea că fac ceva bun. Repetiția devenise reflex. O inginerie socială impecabil executată, ulterior perfecționată de alte regimuri, inclusiv de cel comunist. O poți vedea, și în zilele noastre, in România, dusă la perfecțiune prin rețelele sociale, în sprijinul unui om. Sunt curios dacă îți poți da seama care e omul ăla.
*** Condoleanțe, dacă acest text îți provoacă o stare de indignare vecină cu isteria.
Autor
Urmărește știrile PSNews.ro și pe Google News
