Foarte dubios dosarul Coldea-Dumbravă. Se ridică atâtea semne de întrebare încât nici nu știi de unde să începi.
- În primul rând, nu avem nici o dovadă că Coldea sau Dumbravă au părăsit SRI de facto. În lumea serviciilor secrete, să te pensionezi poate însemna câteodată că ai primit o nouă misiune.
- În al doilea rând, în toată lumea marile firme de consultanță strategică sunt conduse de foști ofițeri de securitate.
- În al treilea rând, la cât de politizată e justiția noastră, n-ar fi absurd să crezi că avem de-a face cu un kompromat, nu cu dreptatea argumentată legal.
Asta dacă ai dat cu banul și ești pe partea cu pajură a monedei. Pe partea cu capul, lucrurile sunt la fel de încâlcite.
- Dacă SRI vrea să scape de influența foștilor generali, de ce nu a rezolvat problema discret, cum se face?
- Dacă cei doi sunt acuzați că foloseau discreționar câmpul tactic din justiție, ce șanse sunt ca și acum câmpul tactic să fie activat împotriva lor?
- Cât de sigură mai e România, informațional vorbind, dacă orice fost deținător de secrete le poate monetiza după bunul plac?
Dincolo de subtilitățile acestui caz, se întrezărește o certitudine: fie că sunt acuzați pe bune sau doar calomniați cu Justiția cum au pățit-o și alți nevinovați, Coldea și Dumbravă se pensionează pe bune din câmpul tactic. Apariția la tv, convocați la DNA și asaltați de jurnaliștii care le strigă „ați luat șpagă?” îi descalifică din posturile de influenți ai României. Ce client va mai avea încredere că cei doi pot rezolva situații delicate atâta timp cât i-a văzut toată planeta în această postură delicată, de acuzați?
Închei cu ceva din Platon: descrierea lui Uroborus. Prima viețuitoare a universului. Nu avea nevoie de ochi pentru că nu exista nimic în jurul ei, deci nu avea ce vedea, nu avea nevoie de urechi, pentru că nu avea ce auzi, și nu respira, fiindcă în jurul ei nu exista atmosferă. Nu avea nici organe pentru a primi hrana, a o digera și a elimina resturile, pentru că fiind înconjurată de vid, nimic nu intra și nimic nu ieșea din corpul ei. Ea era astfel construită încât pierderile organismului ei reprezentau propria hrană. Creatorul lumii nu a înzestrat-o cu mâini, pentru că nu avea nici ce să ia și nici de cine să se apere și nici cu picioare. Se putea mișca numai în cerc, devorându-și coada și regenerând-o înapoi. Ființa care se devora pe ea însăși, nemuritoare, un animal perfect construit. Ca simbol, Platon zicea că sugerează permanenta reîntoarcere și reînnoire.
Autor
Urmărește știrile PSNews.ro și pe Google News
