„Doi ucraineni riscă să stea șapte ani la închisoare după ce poliția i-a prins că ascundeau un sistem rusesc de rachete și muniție în valoare de 765.000 de euro, au anunțat autoritățile”. Drăguță știrea. Te face să te gândești la doi Dorei, cărora le curge din gură de proști ce sunt, și care visau să se îmbogățească pe mâna unui arab întâlnit în parcare la Ikea Kiev. „Ia spune, boss, nu știi și matale vreun terorist, am ceva bun de tot, cu puțini kilometri, nu bate, nu troncăne”.
Dar dacă nu e așa?
Acum vreo 3-4 zile, într-o tăcere asurzitoare a presei și autorităților românești, SUA a anunțat condiționarea ajutorului militar acordat Ucrainei de acum încolo. În scrisoarea trimisă Platformei de Coordonare a Donatorilor (deci SUA i-a anunțat și pe ceilalți că ceva pute în Ucraina) scrie negru pe alb că Ucraina TREBUIE să implementeze reformele cerute dacă vrea să mai primească asistență militară.
Ce vor americanii? Reformarea din temelii a conducerilor intreprinderilor de stat, a Parchetulului, Biroului și Agenției AntiCorupție din Ucraina, a Consiliului Superior al Magistraturii și al sistemului judiciar în general. Americanii le-au dat și termene: 0-3 luni, 3-6 luni, 12 luni și 18 luni. „Zero-trei luni”?! Pâi asta înseamnă „de îndată!”, „urgent!”, „băi, ce pana mea faceți acolo, mă?!”
Până în război, Ucraina era oaia neagră a Europei. Corupție, migrație, drepturile minorităților – toate erau la cote de avarie. Dacă ai fi deschis subiectul „hai să băgăm Ucraina în UE și în NATO” ți s-ar fi râs în nas. După atacul Rusiei, Occidentul a văzut oportunitea de a paradi țara lui Putin și toate problemele de imagine ale Ucrainei au fost îngropate sub „Slava Ucraina”. Dar asta nu înseamnă că ele au fost rezolvate. Eu cred că, dimpotrivă, situația e de 10 ori mai nasoală.
Iar asta e nasol pentru noi. Ucraina ne e vecină, pe sute de kilometri de frontieră permeabilă. Înainte de război ne aduceau țigări, băutură și migranți de contrabandă. Acum au și mii de tone de arme și muniție a căror evidență este imposibil de ținut și care, așa cum ne arată noile decizii ale americanilor, iau de multe ori drumul către niște dubioși. Avem și noi vreo strategie în sensul ăsta? Dacă n-avem, facem și noi una? Și te rog să nu mă acuzi de negativism și pesimism: tot ce-am scris aici că ar trebui să facem acum o vreo lună ca să nu ne cadă drone-n cap s-a făcut, două săptămâni mai târziu, după ce dronele chiar au căzut la noi. Hai să nu acționăm târziu și în problema armelor de contrabandă, da?
Autor
Urmărește știrile PSNews.ro și pe Google News
