Vi-l mai aduceți aminte de Ciolacu, negând scandalul Nordis, negând factura, negând că s-a plimbat cu fătuca aia după el pe banii altora? Vă mai amintiți incredibilul lui tupeu? Ei bine, de azi aveți o pereche. Lângă mincinosul Ciolacu putem să-l punem pe tupeistul Bolojan, declarând:
„Dacă reacționăm unitar, dacă fiecare familie poate să facă o mică economie, înseamnă că aceste economii se adună și au ca efect asigurarea necesarului de energie pentru toți consumatorii, atât pentru cei casnici, cât și pentru instituții si pentru spitale”.
Aparent, Ilie Bolojan nu știe deja că o treime dintre români trăiau în sărăcie cronică înainte de măsurile lui fiscale, și că acum probabil vorbim despre jumătate din populație. Aparent nu știe că oamenii ăștia deja economisesc la sânge, nu doar la becuri și prize, ci și la mâncare și medicamente. Eu cred că știe că pentru milioane de români, economia de energie nu mai este de mult o alegere ecologică, sau de solidaritate patriotică, ci o strategie de supraviețuire. De-aia, cred avem un moment comparabil cu momentul Cioacu-Nordis. Un moment în care mesajul public al lui Bolojan încetează să mai fie un îndemn și devine o insultă.
Este greu să vorbești despre responsabilitatea consumatorului fără să vorbești și despre responsabilitatea statului pe care-l conduci, politic, de cel puțin 10 ani. Din 2015 încoace, sistemul energetic românesc a fost marcat de investiții blocate de useriști, proiecte abandonate de liberali și pesediști, companii de stat administrate ineficient de toți, decizii politice antinaționale și schimbări de strategie care au favorizat doar companiile străine. Indiferent cine s-a aflat la guvernare, scopul pare că a fost același: să ucidă sectorul energetic, care, în 2015, constituia argumentul pentru care presa străină ne considera favoriți la independența energetică.
Iar în ultimul an, populația a fost împovărată prin măsuri fiscale care au redus puterea de consum. Taxe mai mari, inflație, scumpirea utilităților și costul tot mai ridicat al vieții au obligat multe familii să își schimbe radical comportamentul de consum. În multe locuințe, becurile sunt stinse în camerele nefolosite. Aerul condiționat este pornit doar în zilele insuportabile. Centrala este reglată la minimum iarna. Electrocasnicele sunt folosite doar atunci când este absolut necesar. Nu există risipă, există calcul permanent. Fiecare kilowatt-oră economisită înseamnă câțiva lei care pot merge către mâncare, medicamente sau rechizitele copiilor.
De aceea, atunci când Bolojan apare la televizor și spune că cetățenii trebuie să fie mai responsabili cu energia, românii de bună credință au impresia că omul trăiește într-o realitate paralelă, iar cei care nu-l plac se simt sufocați de indignare. Parcă te uiți la un om călcat de tren, cu mâinile și picioarele secționate, căruia ambulanțierul îi spune: „mai ușor cu zahărul, că aveți glicemia 300”.
Ca să nu mai zic că există și o problemă de PR politic. Un apel la solidaritate funcționează doar dacă este însoțit de exemplul celor care îl lansează. Cetățenii acceptă sacrificii atunci când văd că și liderul elimină risipa, reduce cheltuieli inutile, etc. Or, noi vorbim de tipul care a tăiat posturi la spitalele de pediatrie din București și a aprobat posturi la spitalul din Oradea.
România are nevoie de un premier care să vorbească mai puțin despre ceea ce ar trebui să facă cetățeanul și mai mult despre ceea ce are de făcut statul. mai ales în ultimul an, oamenii simpli și-au făcut partea lor de reformă. Au plătit-o scump. Să le ceri astăzi să economisească și mai mult, fără să recunoști motivele pentru care au ajuns să o facă, înseamnă doar să confunzi responsabilitatea cu tupeul.
Autor
Urmărește știrile PSNews.ro și pe Google News
