N-am fost niciodată ca anul ăsta, de Ziua Națională. Aproape că mă doare-n cot de ea. Politicienii au redus-o la un clișeu penibil, armata la altul complet fals, iar populația a transformată în meniul zilei – fasole cu cârnați.
Cred că România, ca stat, se simte la fel. Ce să sărbătorești când ești un stat capturat? Când ești un israelian manelist răpit de Hamas, ținut într-un tunel cu un rocker, un câine și un mut antipatic, pe cine chemi la ziua ta și de ce?
Cred că am mai scris-o, mai demult: până nu facem din 1 decembrie un festival al prieteniei și distracției, cum fac americanii, n-o să mai mărim nici cu unu pe an numărul patrioților români. Ne trebuie jobenuri tricolore, tricouri cu domnitori români, concursuri de text, desen, muzică pe teme românești, autobuze convertite în care alegorice, fanfare, promoţii la produse fabricate local, donaţii şi sponsorizări pentru copii și bătrâni amărâți, concursuri de legende și de Fotbal de Maidan, documentare cu urmașii celor care au murit pentru România, mesaje video de la Biden și Xi urându-ne La Mulți Ani și 4 milioane de stegulețe oferite gratuit, ca vaccinurile.
Pe cine dracu’ interesează ce spune Ciolacu despre Ziua Naţională? Pe cine păcălim cu mașinile armatei strălucind de la polishing când noi nu mai avem un rachetist competent? Ce-i toată mascarada asta care doar ne amintește că ne mințim de Ziua Națională mai mult ca niciodată?
În caz că nu știi: cu 24 de ore înainte de Ziua Națională, România a anunțat că datoria publică a depășit jumătate din PIB. În 1989 aveam zero datorii.
Autor
Urmărește știrile PSNews.ro și pe Google News
