Skip to content
Politică

Bolcaş, ironie tăioasă la preşedinte: Ioan fără de Ţară versus Iohannis fără de Partid

Avocatul Lucian Bolcaş a lansat o ironie tăioasă la adresa preşedintelui Klaus Iohannis, făcând o paralelă între acesta şi regele Ioan fără de Ţară (care a domnit în Anglia începutului de secol XIII).

Prezent, luni seară, în studioul România TV, juristul a fost întrebat dacă schimbarea lui Cristian Buşoi cu Ludovic Orban în calitate de candidat al PNL pentru Primăria Capitalei este de natură să-l bucure pe preşedinte.

„Domnul Iohannis cred că trăieşte o mare tristeţe. A existat Ioan fără de Ţară. Domnul Iohannis este Iohannis cel fără de Partid. Nu are niciun fel de susţinere politică consistentă. Liberalii au încercat să se agaţe de trena lui de câştigător în alegeri, găsindu-şi o anumită contribuţie la acest câştig, care nu le aparţine în totalitate. Nu a mers, iar la ora actuală domnul Iohannis este singur. Este singur nu în bătaia vântului, ci direcţionat de cine învârte giruetele pe lumea asta”, a declarat Bolcaş.

Anterior, Lucian Bolcaş fusese solicitat să comenteze discursul de luni al preşedintelui Klaus Iohannis, ţinut în faţa Parlamentului reunit.

De asemenea, avocatul a fost întrebat dacă referirile lui Iohannis la cheltuielile exagerate făcute în an electoral, precum şi la felul în care Parlamentul sfidează uneori justiţia pot fi privite drept tentative ale şefului statului de a-şi readuce înapoi oamenii pe care crede că i-ar putea pierde. În replică, Lucian Bolcaş a afirmat: „Niciodată nu o să readuci înapoi (nici măcar în dragoste) pe oameni, spunându-le aceleaşi lucruri care s-au perimat, mai ales în dragoste. Privitor la acest discurs, pot să vă spun că discursul a fost, cum spune poporul, «ca apa sfinţită»: pentru cine crede, poate să facă bine. Pentru toţi ceilalţi (care nu cred neapărat în minunile apei sfinţite), nu face nici bine, dar nici rău. Adică este ca apa: incoloră, inodoră şi, mai ales, insipidă. Vedeţi, aceste mesaje sunt reiterate fără niciun pic de eficienţă şi cu o imensă confuzie. Să spui că cererile de arestare preventivă sunt cereri ale justiţiei este o enormitate care compromite ideea constituţională de justiţie. De aceea, Parlamentul are dreptul şi obligaţia să aprobe sau să respingă: tocmai pentru că nu sunt cererile instanţelor judecătoreşti, ci sunt ale parchetului”.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *