Skip to content
Politică Video

Călin Popescu Tăriceanu, despre România cu Dan Bucura EXCLUSIV (VIDEO)

Invitatul interviurilor PSnews.ro din această săptămână este președintele Senatului și copreședintele ALDE, Călin Popescu Tăriceanu.

Șeful Senatului a vorbit în exclusivitate pentru PSnews.ro despre recentul scandal în care a fost implicată Laura Chiriac (cea care candidează din partea partidului la Primăria Sectorului 1), despre campania electorala și perspectivele partidului pe care îl conduce pentru eventuale alianțe postelectorale, precum și despre relațiile cu PSD și PNL.

De asemenea, liderul ALDE a criticat recentele acţiuni ale DNA, de urmărire penală şi chiar reţinere a unor primari în funcţie, apreciind că astfel de mutări „se suprapun cu campania electorală”.

Totodată, co-preşedintele ALDE a fost întrebat dacă există vreo legătură între recenta sa vizită la DNA Braşov şi refuzul lui de a candida pentru funcţia de primar general al Bucureştilor.

Printre temele abordate în cadrul interviului a fost și situația delicată în care se află președintele Partidului Social Democrat, Liviu Dragnea, în urma condamnării definitive la închisoare cu suspendare și recentul scandal generat de această situație cu președintele Camerei Deputaților, Valeriu Zgonea.

Citeste si:Are legătură vizita la DNA cu refuzul lui Tăriceanu de a candida pentru Primăria Bucureşti? EXCLUSIV (VIDEO)

Citeste si:Tăriceanu, prima reacţie la scandalul Laura Chiriac. Ce şanse are aceasta la locale: Îmi pare rău… EXCLUSIV (VIDEO)

Citeste si: Cu cine se aliază Tăriceanu după alegeri: Răspunsul o să vă surprindă EXCLUSIV (VIDEO)

Dan Bucura: Bună ziua, domnule Călin Popescu-Tăriceanu. Bine aţi revenit în studioul nostru, la PSnews. Prima întrebare de astăzi este: de ce nu vă vedem pe dumneavoastră candidat la Primăria Capitalei? Ieri (marţi – n.r.), aţi terminat la Bucureşti depunerea listelor cu candidaţi. Se vorbea că sunteţi un personaj cu şanse, sondajele vă arătau în sensul ăsta şi – mai mult –, din punctul meu de vedere, cred că şi degringolada din bucătăria PNL-ului era, poate, un factor pozitiv în sensul ăsta.

Călin Popescu-Tăriceanu: Întâi, permiteţi-mi să vă spun: „bine v-am găsit” şi apoi să trecem la treabă, la interviu. Nu mă surprinde întrebarea pe care mi-o puneţi. E o întrebare care a revenit frecvent în ultimele zile din partea presei. Trebuie să vă spun două lucruri. Sondaje care să indice intenţia de vot pentru candidaţii la primărie au fost puţine şi oarecum nerelevante, în măsura în care o serie de candidaturi nu au fost anunţate. Prin urmare, oamenii trebuiau să răspundă mai mult la întrebarea legată de favorabilitate sau de încredere. Sigur că, în sondaje (pe Bucureşti şi nu numai), am o cotă ridicată de încredere şi favorabilitate, însă, în paralel, trebuie să vă spun că am făcut o serie de cercetări sociologice cu firme de specialitate şi am făcut inclusiv focus-grupuri. Trebuie să vă împărtăşesc o părere a oamenilor, până la urmă. Oamenii au o altă aşteptare în ceea ce priveşte profilul viitorului primar şi persoana viitorului primar, chiar. Oamenii nu consideră că, după ce am avut funcţii precum cea de prim-ministru sau de ministru şi actualmente de preşedinte al Senatului, voi fi, probabil, persoana care să coboare suficient de jos în administraţie, încât să le dau lor convingerea că pot să fiu cel mai potrivit primar. Este o chestiune de percepţie. Oamenii cred că, după ce ai avut astfel de funcţie, obligatoriu trebuie să vizezi, probabil, mai sus şi li se pare că funcţia de primar nu este suficient de reprezentativă, ca să aibă convingerea că te angajezi cu adevărat într-o astfel de cursă. Acest element, precum şi altele care au rezultat – aşa cum spuneam – din cercetările sociologice m-au făcut să-mi dau seama că, probabil, trebuie altcineva, un alt om şi cea mai potrivită persoană pe care noi am avut-o este Daniel Barbu, care consider că are – aş spune – un prestigiu (şi ca om politic, şi intelectual) care-l poziţionează pe cota cea mai înaltă dintre toţi candidaţii la Bucureşti. Cu alte cuvinte, nu este un politician de rând; este un om cu un CV remarcabil în domeniul său profesional, care denotă o competenţă deosebită. După cum ştim, profesorul Barbu este cadru didactic universitar, doctor în ştiinţe, a fost decan al Facultăţii de Ştiinţe Politice, este senator, lider al grupului de la Senat al ALDE şi este un… cer scuze pentru această formulă… este un produs liberal, este un liberal autentic, al cărui profil nu poate fi contestat. Dar, pe lângă aceste lucruri, câteva din ideile lui mi s-au părut absolut remarcabile. Noi am plecat de la constatarea că cetăţenii sunt nemulţumiţi nu numai de politica la nivel înalt, dar chiar şi ceea ce înseamnă administraţie locală, pentru că sunt cu totul şi cu totul neglijaţi între cele două alegeri succesive. Patru ani, cetăţenii nu sunt consultaţi în niciun fel, administraţia este ruptă – ceea ce înseamnă: deciziile de opţiunile cetăţeanului. Daniel Barbu a venit cu o idee foarte interesantă, care se practică în alte state democratice – şi anume: soluţia organizării de referendumuri pe marile probleme şi pe marile decizii care urmează să fie luate la nivelul Bucureştiului, în aşa fel încât să dăm o parte din această responsabilitate cetăţenilor, de a alege în mod direct. Noi plecăm de la următoarea idee – şi anume: că sunt două elemente indisolubil legate: calitatea vieţii cetăţeanului în urbe este indisolubil legată de calitatea democraţiei. Cu alte cuvinte: dacă decizia nu este luată făcându-l pe cetăţean co-părtaş şi este luată numai de administraţie, atunci sigur că sunt foarte multe şanse ca, neglijând opţiunile cetăţenilor, deciziile care sunt luate să fie greşite şi, prin urmare, şi calitatea vieţii nu este cea pe care o aşteaptă şi pe care şi-o doreşte cetăţeanul de rând. Eu cred că acest element politic este esenţial, nu soluţiile administrative pentru trafic, pentru parcări, pentru reţele edilitare. Sigur că şi ele sunt importante, dar aceste lucruri sunt – dacă vreţi – apanajul departamentelor tehnice dintr-o primărie, care trebuie să analizeze şi să dea soluţiile pe baza unor standarde de calitate, şi nu trebuie să fie opţiunea primarului, că primarul, după cum am văzut, la Bucureşti a fost odată un marinar, a fost un medic… Nu trebuie să fie cel mai bun specialist, inginer în probleme de urbanism sau edilitare. Trebuie să fie un om care să înţeleagă, într-un fel, cum rezonează oraşul, care este perspectiva pe care trebuie să o dea, către ce trebuie să se îndrepte oraşul, ca dezvoltare, şi nu trebuie să vedem numai strict latura aceasta obişnuită, ci trebuie să gândim puţin care sunt aspiraţiile cetăţenilor, care sunt valenţele sociale, culturale ale oraşului, care, de multe ori, sunt neglijate, în detrimentul problemelor de îndepărtat zăpada şi asfaltat gropile din drum.

Dan Bucura: M-aş mai întoarce o secundă la ipoteza candidatului dumneavoastră şi o să vă întreb despre un alt scenariu care a circulat (sau o ipoteză) – şi anume: faptul că această schimbare a atitudinii dumneavoastră se datorează şi „vizitei” pe care a trebuit s-o faceţi la DNA Braşov. Haideţi să clarificăm şi episodul ăsta: poate ne explicaţi exact mai bine şi de ce aţi fost, şi cum s-a întâmplat totul.

Călin Popescu-Tăriceanu: Sigur: vă explic cu plăcere, pentru că nu am nimic de ascuns. Am fost convocat ca martor într-un dosar legat de restituirile proprietăţilor către Paul Lambrino, aşa-numit Paul de România. A fost – cred – obligaţia mea cetăţenească să mă prezint, am dat răspunsul la întrebările care mi s-au pus de către procurorul de caz şi alte detalii publice nu pot să fac, întrucât nu este permis de lege. Dar acest lucru (după cum am şi declarat ulterior) nu m-a făcut să-mi schimb în niciun fel nici poziţia politică, nici atitudinea, nici planurile politice. Decizia de a nu candida la Primăria Bucureştiului nu credeţi că a fost luată în ultimul moment. În ultimul moment, am luat decizia referitoare la persoana care să ne reprezinte, alta decât persoana mea. Este – dacă vreţi – într-o suită de analize şi un alt element la care nu m-am referit, dar pe care l-am menţionat public (nu e o noutate pe care o spun acum): toate deciziile pe care, împreună cu colegii mei, le luăm, le luăm pornind de la o serie de analize şi aceste analize sunt întocmite ţinând cont de un obiectiv important pe care îl avem – obiectivul strategic de a intra în parlamentul viitor, după alegerile de la finele acestui an. Prin urmare, cu toţii am considerat că decizia referitoare la candidatura la Bucureşti trebuie să fie una subsumată acestei decizii, şi nu să prevaleze. În condiţiile în care eu aş fi candidat la primăria oraşului Bucureşti şi aş devenit primarul oraşului, atunci era evident că va trebui să-mi reordonez priorităţile politice şi acţiunea politică pe o zonă administrativă, în aşa fel încât să nu înşel aşteptările oamenilor care mi-au dat votul de încredere şi – sigur – munca pe care am făcut-o până acuma şi poziţia politică pe care am avut-o până acuma, care poate să ajute partidul mai mult în plan parlamentar, ar fi trebuit să fie abandonată. Şi acesta a fost, iarăşi, un considerent important pe care l-am avut cu toţii în vedere şi pe care l-am avut de la bun început – trebuie să vă spun – în desemnarea candidatului şi în decizia care m-a privit pe mine, de a nu candida la Bucureşti.

Dan Bucura: Rămânând în zona aceasta de acitivitate a parchetului anticorupţie: cum vedeţi dumneavoastră această ofensivă din ultima perioadă şi asupra primarilor în funcţie, şi asupra candidaţilor? Pare că cine va supravieţui până în ziua alegerilor, ăla va ajunge primar în toată ţara?

Călin Popescu-Tăriceanu: Mda. Ce se întâmplă: văd că se fac anumite confuzii intenţionate. Întotdeauna, am subliniat faptul că sunt dintre cei care consideră corupţia într-adevăr o plagă la nivelul societăţii şi o ameninţare serioasă. Ca atare, mi se pare că nu trebuie precupeţit niciun efort de combatere a corupţiei – fie că este vorba de efortul legislativ, fie că este vorba de efortul pe care îl face justiţia în a combate acest fenomen extrem de periculos. Dar, în acelaşi timp, nu pot să nu observ că această acţiune determinată şi în forţă pe care o face procuratura în ultima vreme se suprapune cu campania electorală. Avem câteva exemple care sunt extrem de la îndemână: primari în funcţie care au fost tocmai acum luaţi la anchetă (eventual, arestaţi şi scoşi din joc în mod forţat) pentru dosare care sunt vechi de 8-10 ani şi care au stat în nelucrare. Deci aceste coincidenţe nu pot să fie puse la rubrica „Întâmplătoare”. Este o acţiune, practic, de curăţire a scenei politice, care are la origine procurorii şi care vine să afecteze, într-un mod drastic şi incorect, peisajul democratic. Când spun: „peisajul democratic”, mă refer la dreptul cetăţenilor de a da ei în final verdictul în ceea ce-i priveşte pe politicienii corupţi sau necorupţi şi să-i selecteze prin vot direct şi prin alegeri libere. Această intervenţie brutală a procuraturii în această fază a campaniei electorale nu poate fi considerată normală într-un stat democratic. Este o practică nedemocratică şi care, într-un fel, întregeşte tabloul aşa-zisului „stat de drept” pe care îl avem în România. În România, în momentul de faţă, nu avem, în realitate, un stat de drept. Avem un dezechilibru grav între cele trei puteri ale statului, în condiţiile în care sistemul (cum le place foarte mult celor care lucrează în domeniul justiţiei), în condiţiile în care sistemul judiciar încearcă să se extragă din această formulă devenită celebră, de control şi echilibru reciproc al puterilor (promovată de Montesquieu cu două secole în urmă) şi încearcă să devină o supra-putere în stat, o supra-putere care este nedemocratică şi care doreşte să acţioneze prin decredibilizarea unei alte puteri a statului (care este Parlamentul), după cum s-a văzut în ultima perioadă – adică solicitările succesive de arestare a parlamentarilor au pus, sigur, Parlamentul într-o lumină extrem de defavorabilă şi cu atât mai mult cu cât am constatat că aceste solicitări de anchetare şi de reţinere sau arestare a parlamentarilor au fost făcute, în anumite situaţii, pentru decizii politice, în care Parlamentul sau Executivul este suveran, aceste decizii nefiind posibil să fie cenzurate decât politic, de cetăţeni, prin vot. Deci sunt grave abuzuri şi încălcări, până la urmă, ale normelor fundamentale constituţionale care se petrec în România de astăzi şi care mă fac să spun că avem o caricatură de stat de drept şi că aceste derapaje, dezechilibre vor trebui, cât de curând, corectate.

Dan Bucura: Aţi vorbit un pic mai devreme de candidatul de la Bucureşti al partidului dumneavoastră. Haideţi să facem, foarte scurt, şi radiografia şanselor pe sectoare şi vă întreb acest lucru şi în contextul în care cel puţin unul din candidaţii partidului a fost, recent, ţinta unui atac mediatic mai special (să-i spunem aşa) – mă refer la candidatul Sectorului 1, Laura Chiriac, care a apărut în nişte imagini şi în nişte filme pe care unii le pot comenta ca fiind cu iz amoros, alţii spun că sunt, poate, dezinformări. Cum e acest lucru la partid şi, până la urmă, foarte pe scurt, şi şansele celorlalţi candidaţi pe sectoare.

Călin Popescu-Tăriceanu: N-am să încerc să fac o analiză completă a tuturor celor şase sectoare. Sigur că nu putem să vorbim de o omogenitate perfectă în ceea ce priveşte candidaţii la sectoare, ţinând cont şi de profilul sectoarelor, de profilul populaţiei, cât şi de profilul candidaţilor. Dar, în fine, sigur că am să încep prin a vă spune că sunt bucuros că avem în Bucureşti, la două sectoare, doi candidaţi de sex feminin: la Sectorul 1 Laura Chiriac şi la Sectorul 3 Elena Petrescu. Mă bucură acest lucru, fără ca să fi fost o regulă sau un anumit procentaj pe care să ni-l fi impus, ci, pur şi simplu, este rezultatul activităţii şi militantismului femeilor în structurile organizaţiilor de la sectoare, care le-au adus, în mod natural, în poziţia de candidat la primării. În rest, avem oameni care sunt cu o bună pregătire profesională şi cu experienţă politică (sunt două criterii care cred că trebuie să fie avute în vedere atunci când desemnăm un candidat) şi, ca să vin la punctul fierbinte, am să vorbesc despre Laura Chiriac, pe care am cunoscut-o din perioada când era ziaristă, s-a angajat în politică cu ceva timp în urmă, a făcut un parcurs interesant, a fost consilier al primului-ministru (Victor Ponta – n.r.) pe probleme sociale şi a fost desemnată – aş spune – cu mult entuziasm candidat al nostru la Sectorul 1. Perioada de precampanie i-a permis să se afirme într-un mod – aş spune – remarcabil, ţinând cont că pe teren există două partide care au structuri puternice şi simpatizanţi numeroşi (şi aici mă refer, evident, în primul rând la PSD şi, în al doilea rând, la PNL). Sigur că PNL-ul în Sectorul 1 a trebuit să suporte un revers, odată cu îndepărtarea lui Andrei Chiliman din funcţia de primar, dar există un electorat liberal foarte numeros pe care, în bună parte, Laura Chiriac a reuşit să-l capaciteze. Şi sondajele pe care le-am făcut chiar la finele săptămânii trecute o indicau pe Laura Chiriac pe un loc foarte onorabil doi, fără ca să fi avut posibilitatea să-şi epuizeze toate mesajele de campanie, deci cu şanse de a ataca prima poziţie. Ceea ce s-a întâmplat în urmă cu două zile sigur că nu pot s-o pun altfel decât în registrul luptei electorale, dar, de data asta, lupta electorală pe care nu o accept în această formulă, ca o încercare de discreditare într-un tabloid care este specializat în astfel de operaţiuni. Mi se pare că este regretabil să se întâmple să încerci să scoţi din joc în această manieră un alt fel de candidat. Am avut o discuţie cu Laura Chiriac. Nu am vrut să intru în detaliile acestei chestiuni, pentru că nu cred că este normal, este, în fine, un om în toată maturitatea vârstei şi – aş spune – şi profesională, nu numai de vârstă, care trebuie să-şi gestioneze singur această problemă. Ceea ce a fost foarte interesant în discuţia pe care am avut-o cu Laura Chiriac: mi-a spus: „Nu vă lăsaţi induşi de aparenţe!” Şi am întrebat-o atunci: „Să înţeleg că este altceva?” Şi mi-a spus: „În momentul de faţă, nu pot să vă spun nimic mai mult, dar vă rog să nu vă lăsaţi induşi în eroare de aparenţe!” Aşa încât s-ar putea ca, în perioada următoare, să aflăm mai multe şi sigur că m-ar bucura, pentru că şi eu, ca şi, poate, ceilalţi cetăţeni (privitori, votanţi), sunt interesaţi să afle care sunt (dacă sunt) anumite chestiuni – hai să spunem – până în momentul de faţă necunoscute din această aşa-zisă „afacere”. Îmi pare rău că în campania electorală trebuie să facem faţă unor astfel de situaţii, dar în fine… Viaţa merge înainte!

Dan Bucura: O să vă rog să faceţi o previziune cu privire la alegerile locale şi o să vă rog să-mi spuneţi o primărie mare pe care credeţi că o veţi câştiga şi un consiliu local pe care credeţi că îl veţi avea.

Călin Popescu-Tăriceanu: Nu pot să fac previziuni pentru că nu este nici specialitatea mea, nici rolul meu, dar pot să observ şi să subliniez câteva trăsături care mi se par deja instalate. Sigur că orice campanie poate să aducă surprize. În momentul de faţă, ALDE se profilează ca, într-adevăr, după aproape un an de la creare, ca singura formaţiune autentic liberală. Şi acest lucru este datorat mesajului politic în jurul căruia ne-am articulat viziunea, şi în spaţiul public, şi în Parlament, şi la nivel – aş spune – la nivelul teritoriului unor organizaţii judeţene. Şi aş spune că acest profil de partid liberal care este dedicat apărării şi promovării drepturilor şi libertăţilor indivizilor s-a lipit clar de noi, e o marcă de identificare. Eu cred că un partid liberal nu se poate identifica  decât pornind de la acest pas. Sigur că mai este un drum lung. Un partid nou ca să-l pui pe picioare şi să îl organizezi nu este un lucru simplu, dar în aceste alegeri ne batem practic pe acelaşi electorat de centru dreapta cu PNL-ul, partidul cu denumire istorică care astăzi, mă rog, nu mai are nimic din PNL-ul de altădată, este un nou PNL, izvorât dintr-o fuziune cu PDL-ul şi care, din păcare, se comportă ca un partid, mai degrabă, calat pe tipicuri şi modalitatea de comportament a fostului PDL faţă de ce era PNL-ul în trecut. Sigur că există o anumită inerţie a electoratului şi o anumită atracţie pentru această marcă devenită, aş spune, atât de prestigioasă. Din păcate, cei care sunt astăzi liderii partidului nu onorează deloc nici trecutul istoric, nici marca de prestigiu. Pot să observ că PNL-ul a devenit astăzi un partid populist, nu în sensul, dacă vreţi, al democraţiei, ci în sensul demagogiei, deci în sensul peiorativ al cuvântului (regretabil) şi, de fapt, acest lucru se vede în pierderea de viteză extrem de accentuată pe care o are PNL-ul în momentul de faţă. Aşa încât, oponentul sau concurentul direct cu care ne luptăm în această campanie este PNL-ul. N-am să mă refer la PSD pentru că el patronează un alt electorat, cu toate că, din sondajele de opinie, pot să vă spun că avem o anumită favorabilitate şi în rândul electoratului de stânga pe care nu putem să-l neglijăm, având în vedere că un partid liberal modern trebuie să-şi asume şi responsabilităţile sociale care decurg din tot ce înseamnă politică curentă, politică de zi cu zi. Aşadar, în moemntul de faţă, ne luptăm pentru primul loc în Ploieşti – avem un candidat de foarte bună valoare – fostul ministru al Mediului, Graţiela Gravilescu, care a fost şi viceprimar în Ploieşti. Este foarte cunoscută şi este foaret populară aş spune.  Am fost în precampanie să particip la lansarea ei şi am văzut care e reacţia publicului de stradă şi m-am bucurat foarte mult să văd cât de populară este Graţiela. Şi se luptă nu de la egal la egal cu ceilalţi, ci se luptă, aşa cum spuenam, pentur primul loc. Nu cred că este singura din ţară. Dar, fără îndoială, sistemul de vot într-un singur tur de scrutin nu este unul care să ne favorizeze. Trebuie să recunosc acest lucru şi să spun foaret clar, precizând că nu sunt adeptul neapărat al votului într-un singur tur, dar ceea ce mi s-a părut anormal este să schimbăm legislaţia, chair dacă etse favorabilă…

Dan Bucura: Voiam să vă întrb şi legat de şansele pe care credeţi că demerul schimbării…

Călin Popescu-Tăriceanu: Da, am să vă răspund. În ceea ce priveşte consiliul judeţean, acolo, după cum ştiţi, şansa de a avea un preşedinte de consiliu judeţean nu este exclusive legată de votul cetăţenilor, ci de diversele alianţe politice, ca să nu le spun altfel, care se pot face la nivel local şi, aici, sigur că vom vedea. S-ar putea să avem câteva surprize plăcute pentru că, nu datorită procentelor pe care le avem pentru a închide majoritaea, vom putea să obţinea, ci chiar pe votul direct s-ar putea să avem un loc din care să conducem negocierea pentru desemnarea preşedintelui  de consliu judeţean. În ceea ce priveşte şansele pentru a se trece , totuşi, în finală, votul în două tururi nu ştiu cum va judeca Curtea Constituţională. Eu cred că această decizie este una eminamente legată de resorul politic, adică de Parlament şi, în al doilea rând, e asigurarea unei anumite stabilităţi. De altfel, şi Comisia de la Veneţia, în faţa solicitării pe care a primit-o, şi-a expus punctul foarte clar şi au spus foarte clar că nu ar fi, sub nicio formă, acceptabil ca o astfel de modificare să se facă în preajma sau, practice, chiar în timpul campaniei electorale, de trecere la două tururi. Nu am nimic împotrivă să discutăm acest subiect după alegeri  şi pentru viitoarea tură din 2020, să putem să modificăm sistemul electoral. Sigur că această modificare nus e paote face la un plac al partidelor, ori de câte ori unui partid nu-I mai convine sistemul electoral. Trebuie să existe o anumită stabilitate şi predictibilitate a sistemelor electorale.

Dan Bucura: În fine, o ultimă întrebare legată de tema aceasta a alegerilor, pentru că trebuie ne mutăm şi pe alte zone: Cum vedeţi dv. gestul familiei Gabrielei Firea şi a domnului Pandele de a candida în formaţiuni separate, să spunem, soţul independent şi doamna, primar la Bucureşti şi cum vedeţi, inclusiv mesajele pe care le-a tot transmis doamna Firea înainte de a-şi depune oficial candidatura, legat de temerile pe care le are că soţului său – ajunge la o temă mai veche a lui Traian Băsescu –  i s-ar pregăti ceva la DNA? Cum vedeţi, în primul rând, şi ca formaţiune aliată cu PSD-ul multă vreme?

Călin Popescu-Tăriceanu: Da, sigur că noi am avut o colaborare foarte bună, aş spune, politică şi la nivelul Executivului,  cu PSD-ul. Decizia, însă, pe care am luat-o referitoare la alegerile locale este de a merge separat şi acest lucru vedeţi că se confirmă peste tot. Acum, în ceea ce priveşte candidatura doamnei Firea nu vreau să fac comentarii, n-am să fac multe comentarii nici în legătură cu soţul ei. Nu ştiu,  nu cunosc toate resorturile, care pot să fie reorturi familiale sau pot să fie resorturi de partid, adică de interes al PSD-ului. Cred că nu e nimic foarte surprinzător ca PSD-ul să încerce să se protejeze de o eventuală, cum să o numesc, defecţiune de situaţie. Având în vedere faptul că nu este zi în care un primar să nu fie anchetat, arestat – iată, ieri a fost cazul primarului din Baia Mare. Nu ştiu dacă lista se termină. Şi-atunci, probabil că acetse calcule au fost avute în vedere când au fost hotărâte aceste candidaturi. În rest, în ceea ce pot să spun despre Gabriela Vrânceanu-Firea, pe care o cunosc, suntem colegi de Senat, şi nu numai atât, într-o perioadă ceva mai îndepărată, cu peste 20 de ani în urmă, chiar am lucrat împreună la Radio Contact, unde Gabriela Firea şi-a început cariera juralistică şi am o părere despre Gabriela Firea, o părere foarte bună, mai ales a modului în care a evoluat, aş spune şi profesional şi politic – o evoluţie absolut remarcabilă.

Dan Bucura: Care este perspectiva lui ALDE în virtutea unei alianţe? Cât veţi mai rămâne apropiaţi de  stânga şi dacă sunteţi pregătiţi să faceţi pasul mai spre dreapta, mă refer aici la o eventuală negociere cu PNL-ul sau cu o formaţiune care ar putea fi mai aproape de…

Călin Popescu-Tăriceanu: Aş putea să vă spun un răspuns care o să vă surprindă. Pentru mine, alianţa cu PSD-ul, nu am considerat-o una dăunătoare. De ce? Pentru că nu a fost decât continuare firească a USL-ului. USL-ul nu a însemnat nimic altceva decât o alinţă între PSD şi PNL care a obţinut un succes uriaş care nu l-a mai obţinut nicio alianţă, niciun partid politic, de fapt, din 1990-1992, când FSN-ul era atotputernic. Ca atare, nu există o respingere pe planul ideii de apropiere a unui partid social-democrat şi un partid liberal, la nivelul publicului. Şi ăsta este lucrul cel mai important. Sigur că sunt aşa-zişi analişti, deontologi, care resping cu multă vehemenţă şi intoleranţă o astfel de formulă, dar contează ceea ce spune, până la urmă, publicul. Iar rezultatele acestei asocieri politice pentru România nu au fost deloc proaste, atât în ceea ce priveşte duncţionarea în Parlament, cât mai ales la nivelul Executivului. Sunt trei ani de guvernare din 2012 şi până la finele anului trecut care au dus România într-o altă posturădecât a fost în urmă cu patru ani, adică o ţară cu o creştere economic remarcabilă, cu un pachet de măsuri care au însemnat fie în plan social, fie în plan, eu ştiu, fiscal reforme importante şi, nu în ultimul rând, aş vrea să subliniez posibilitatea de a reface puterea de cumpărare a cetăţenilor, lucru pe care oamenii îl simt şi îl apreciază. Ei bine, ce facem în continuare? Având în vedere lucrurile pe care vi le-am spus, o să vă adaug încă ceva: să ştiţi că liberalismul ALDE şi cu social-democraţia nu se pot amesteca. Este, dacă vreţi, acea situaţie cu apa şi uleiul dintr-un pahar. Părerea mea este că pentru ALDE, mai periculos ar fi un partid de factură populistă cu care noi nu o să putem concura niciodată. Nu o să putem concura în domeniul demagogiei politice. Şi nu vreau să concurăm cu PNL-ul pe acest tărâm al demagogiei politice. Dacă ei au ales acest drum, sigur că au toată libertatea, este dreptul lor, până la urmă, însă mie mi se pare că în momentul de faţă  PNL-ule ste un partid lipsit şi de credibilitate, şi de predictibilitate, pentru că deciziile nu se iau în partid, ci se iau fie în zona Cotroceniului, fie de către anumite forţe oculte care încearcă să linşeze societatea românească în momentul de faţă. Şi acest lucru până la urmă, e simţit şi de oamni şi dovada este scăderea pronunţată în aceste sondaje. Aşadar, după alegerile locale organizaţiile probabil în cea mai mare măsură vor găsi, pentru că este nevoie de o formulă de aliană politică la nivel local pentru a sigura majoritatea şi buna guvernare. Nu văd decât puţine locuri, probabil în judeţele maghiare, Covasna şi Harghita, majorităţi create de un singur partid. În rest, vor trebui făcute alianţe locale. Nu există vreo interdicţie în privinţa vreunui partid, n-aş spune decât cea de a face aceste alianţe şi negocieri cu partide care sunt, care recunosc şi militează pentru valorile fundamentale ale democraţiei. Bănuiesc ă multe dintre organizaţiile noastre vor avea o preferinţă de a găsi formule de alianţă locală cu PSD-ul. În ceea ce priveşte alegerile parlamentare, şi-acolo dorim să mergem pe liste separate, cred că avem forţa necesară de a participa la alegerile parlamentare pe liste separate şi sigur că după aceste alegeri va trebui să vedem care sunt opţiunile pe care, eu ştiu, la nivelul partidului, le vom avea şi le vom contura. Deci e probabil un pic cam devreme să vorbim despre aceste lucuri. Cu toate că, nu mi-ar fi teamă să spun că aş opta mai degrabă pentru o alianţă cu PSD-ul şi sigur că, dacă va mai fie nevoie, probabil cu o altă formaţiune politică de dimensiune mai mică.

Dan Bucura: După pronunţarea sentinţei definitive şi irevocabile a lui Liviu Dragnea, aţi avut o serie de declaraţii în sensul solidarităţii cu acesta – i-aţi luat apărarea, se poate spune şi aşa. Acest lucru riscă să vă atragă într-un alt război, mă refer la unul cu CSM-ul. Am văzut că preşedintele acestuia a făcut deja un demers în sensul sesizării Inspecţiei Judiciare, s-a simţi lezat de relaţiile dv. cu Dragnea. Cum comentaţi acest aspect?  

Călin Popescu-Tăriceanu: Vreau să vă spun două lucruri: primul – nu i-am luat apărarea lui Liviu Dragnea. Eu am luat atitudine pentru a susţine legalitatea unui demers perfect democratic, care se desfăşoare în aceleaşi coordonate în toate ţările democratice. Şi anume: mobilizarea electoratului în ziua votului. Că este vorba de alegeri, că este vorba de referendum, nu are importanţă. Şi acest lucru ţine, dacă vreţi, de esenţa activităţii partidelor politice. Ce vreţi să facă partidele politice – să stea şi să privească la televizor ca neangajaţi? Nu asta este esenţa. Şi eu cred că această activitate nu poate fi cenzurată şi nu trebuie să fie în niciun fel cenzurată de către justiţie. Acum, în ceea ce priveşte atitudinea pe care a luat-o CSM-ul, eu am şi făcut un comunicat în care am dat o lungă listă de subiecte în faţa cărora CSM-ul a rămas inert, cu toate că reprezintă încălcări grave, fie ale deontologiei magistraţilor, fie lipsa unei activităţi şi a unei atitudine ale CSM-ului în anumite aspecte care sunt cunoscute publicului şi criticabile. Până la urmă, dacă vreţi, modul acesta repetat în care CSM-ul sesizează Inspecţia Judiciară ajunge să demonetizeze acest demers pe care CSM-ul îl face şi, nu în ultimul rând, am să vă spun că gestul de a încerca să cenzureze declaraţiile şi atitudinile politice ale parlamentarilor garantate de Constituţie se constituie într-un atac făţiş la puterea legislativă.

Dan Bucura: Reluăm poziţionarea parlamentarilor ALDE faţă de o eventuală încercare de schimbare a domnului Zgonea de la Cameră. Înţeleg că PSD-ul pregăeşte acestă decizie.

Călin Popescu-Tăriceanu: Astăzi suntem numai în zona ipoteticului nu ştiu dacă această decizie va fi luată sigur că dacă vom fi confruntaţi cu altă situaţie, vom fi nevoiţi să discutăm şi va fi o decizie, aş spune, nu numai la nivelul grupului parlamentar de la Cameră, ci va fi o discuţie politică în cadrul conducerii partidului.

Dan Bucura: Vă mulţumesc pentru prezenţa alături de noi şi vă mai aşteptăm cu drag ori de câte ori găsim lucruri interesante de dezbătut.

Călin Popescu-Tăriceanu: Mersi mult!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *