Skip to content
Opinii

Campania prezidențială: Apa trage la matcă și politicianul la baia de mulțime

Apropierea alegerilor transformă clasa politică din orice stat într-un adevărat vulcan pe cale de a erupe. Problema este că atunci când „erup” politicienii în spațiul public în căutarea voturilor, aceștia o fac prin gafe, acțiuni ridicole, dar și printr-un discurs hilar, de multe ori care nu are legătură cu realitatea.

Politicienii din România au dus ridicolul, în cadrul pregătirii pentru campania prezidențială, la un nou nivel. Deja am ajuns să vorbim despre situații penibile, chiar patetice în care se pun unii dintre cei care se vor ocupanții celei mai importante funcții din statul român, adică cea de Președinte.

Dacă la primele alegeri de după revoluție ridicolul nu apăruse într-un mod stringent în cadrul discursului public al candidaților, începând cu anul 2000, anul de grație al lui Vadim Tudor și continuând cu anul 2004, anul lui Traian Băsescu, candidații au considerat că făcând circ în fața oamenilor devin mai populari, mai atractivi pentru electorat.

Precedentele alegeri pentru funcția prezidențială aveau câte un candidat care încerca să „spargă” tiparele candidatului la prezidențiale. În acest moment, ne confruntăm cu o multitudine de asemenea candidați. Candidați apăruți ca ciupercile după ploaie în politica mare, fără realizări sau lucruri concrete pe care să le prezinte, se declară gata să ocupe fotoliul de la Cotroceni.

Udrea, Macovei, Iohannis, William Brânză, Ioan Ghișe, Dan Diaconescu sunt exponenții unei politici a non-sensului, a pateticului și a ridicolului. William Brânză este cel care încă nu și-a găsit o doctrină politică, un politician care a încercat marea politicii cu degetele de la picioare. Candidatul ecologiștilor nu s-a dat în lături de la acțiuni și poze care mai de care mai penibile. După una dintre vacanțele sale, William Brânză a ținut să le arate prietenilor de pe Facebook cum îl poate imita el pe Fred Flinstone, umblând în „chiloți” de leopard printre elefanți, atârnându-se chiar și de trompa lor, scoțând un „yabba dabba doo” preistoric.

Candidatul Dan Diaconescu nu mai are nevoie de niciun fel de prezentare. El este cel care a căutat-o pe Elodia și în gaură de șarpe, candidatul senzaționalului românesc. Împreună cu „îngerii” săi din PPDD, domnul Dan a trecut în programul său politic că le va da românilor câte 20 de mii de euro. Bine ar fi, dar alții au promis mai puține și nu s-au ținut de cuvânt.

Fostul primar al Brașovului, actualmente parlamentar independent, Ioan Ghișe, va rămâne în mentalul colectiv drept ultimul mohican al suspendării lui Băsescu din 2012. Ghișe, prin declarațiile sale de doi ani cum că Băsescu este demis, se aseamănă cu foștii veterani japonezi, care la zeci de ani de la finalul celui de-al doilea Război Mondial, încă mai credeau că această conflagrație continuă. În cazul japonezilor uitați pe insulele Pacificului de armata niponă, s-a dovedit că problemele erau cauzate de trauma războiului. La domnul Ghișe deocamdată nu se știe care este problema de este singurul care susține că Băsescu e demis.

Cele două dame ale prezidențialelor merg cam în aceeași notă de ridicol. Atât Macovei, cât și Udrea, cred cu tărie că vor ajunge în turul 2. Interesant este că, amândouă la un loc, nu au nici măcar jumătate din procentul lui Ponta. Prezența feminină în aceste alegeri este de bun augur pentru democrația românească, însă ar fi fost bine să nu devină patetice cele două candidate prin postările de pe rețelele sociale și prin acțiunile lor.

În cazul Elena Udrea vedem cum aceasta participă la toate serbările câmpenești din țara noastră. Aceasta ține cu tărie să își marcheze fiecare deplasare pe Facebook. Tocmai din această dorință de expunere masivă, poate chiar sufocantă, a Elenei Udrea, aceasta apare în poze cu bărbați gata să le provoace orgasme femeilor. O fi bine, o fi rău!?!

De asemenea, doamna Elena Udrea le bate obrazul contracandidaților care sunt la muncă în zi de sărbătoare, spunând despre ei că nu sunt credincioși, în timp ce domnia sa se află la toate slujbele și face poze cu icoanele. Întrebarea care ar trebui să îi macine pe toți românii, în special pe cei care au ales-o să îi reprezinte în Parlament, oare doamna Udrea mai dă pe la muncă?

De cealaltă parte, Monica Macovei încearcă să adopte o față umană, însă aceasta nu o prinde deloc. Motivul este unul simplu, acela că Macovei este un fost procuror, iar conform caracteristicilor acestei funcții nu prea poți să fii reprezentat de un filmuleț postat pe Facebook jucându-te cu pisica în casă.

Un alt candidat care încearcă să iasă în evidență tot mai des, sufocând de-a dreptul cetățenii cu prezențele sale la tot mai multe evenimente, lansări, zile de comune, etc. este premierul și președintele PSD, Victor Ponta. La ora actuală, Ponta stă cel mai bine ca număr de aprecieri pe Facebook. Însă, activitatea sa întrece orice așteptări. De la o pagină a unui prim-ministru s-a ajuns la o expunere publică a oricărui moment din viața sa personală. Acest lucru, pe lângă populismul arătat, provoacă și o sufocare a publicului cu filmulețe, fotografii cu familia, fotografii cu masa de seară, cu Ghiță Ciobanul, etc. Premierul a dus, totuși, prea departe comunicarea online și mai ales cea din zona social-media.

Totodată, Ponta spre deosebire de toți ceilalți contracandidați are o armată de social-democrați gata să preia mot-a-mot declarațiile președintelui de partid. Deși se pun într-o situație penibilă de a nu avea libertate de exprimare sau propriile păreri cu privire la un subiect, reprezentanților PSD nu le pasă, deoarece scopul este să îl scoată pe Ponta președinte și să asigure o expunere media cât mai cuprinzătoare.

Președintele Senatului, Călin Popescu-Tăriceanu, este un alt aspirant la fotoliul de la Cotroceni. Bazându-se pe notorietatea sa și pe încrederea pe care o au cetățenii în persoana sa, Călin Popescu-Tăriceanu este o prezență scumpă la vedere. Din când în când mai apare la câte o emisiune sau se mai duce într-un județ. Totuși, acesta a avut o explozie mediatică odată cu lansarea procedurii de suspendare a lui Traian Băsescu. Tăriceanu a început să fie preluat de media, să fie contactat, a început să se discute despre el. În acest moment, deși apelează la sobrietatea caracteristică, Tăriceanu este, probabil fără voia lui, un subiect de presă extrem de viu, cu o mediatizare de care nu s-a mai bucurat de pe vremea când era premier.

În fine, Klaus Iohannis. L-am lăsat la urmă pentru că domnul Iohannis dovedește că întrece cu mult așteptările cu privire la penibilul în care se pot afla politicienii. Problema principală a lui Iohannis este una pe care alții nu o au. După ce că se pune singur în situații penibile, este ajutat și de către ceilalți colegi ai săi să fie patetic.

Dovada cea mai bună este întâlnirea cu membrii ACL de zilele trecute, în care veșnicul trubadur al politicii românești, politicianul care s-a „șerpuit” după cum i-au dictat interesele, Ludovic Orban, a devenit un fel de „crainic” pentru „boxerul” Iohannis. Penibilul este de multe ori egal cu Ludovic Orban dacă e să ne aducem aminte de desele sale ieșiri publice cu chitara în mână sau făcând exerciții la sală pe ritmuri muzicale.

Însă, cum spuneam, Iohannis nu ar avea nevoie de acest ajutor, deoarece este campionul gafelor în această campanie. După ce a dat cu bățul în baltă cu privire la copii, la case, la întâlnirea cu Băsescu și la suspendarea acestuia din 2012, Iohannis o făcut-o lată de data aceasta. Pentru Iohannis, educația reprezintă un domeniu esențial al programului său politic, deocamdată fictiv. Ceea ce este de-a dreptul jenant este faptul că, cel care promovează educația, are o problemă atunci când vrea să pară „educat”. Astfel, candidatul la prezidențiale a declarat că așa „cum arată şcoala azi va arăta ţara mâine”, atribuind acest citat unui „mare român, Dimitrie Bolintineanu”. A cam încurcat borcanele domnul Iohannis, pentru că citatul aparține lui Spiru Haret, care a folosit sintagma pentru prima oară în 1885. Așadar, înainte de a promova educația, domnul Iohannis ar trebui educat de stafful său de campanie.

Este trist că, în această campanie electorală, competența este lăsată în plan secund. Este o realitate dură pentru români, o realitate care ne va afecta viitorul, deoarece, majoritatea politicienilor sunt după chipul și asemănarea celor prezentați mai sus.

1 comentariu la “Campania prezidențială: Apa trage la matcă și politicianul la baia de mulțime

  1. Definiţia băsismului
    Băsismul este o doctrină de extremă dreapta, neasumată ca atare de niciun partid politic, care face o compilaţie de doctrine politice extremiste şi comportamente politico-sociale anticetăţeneşti din secolele anterioare.
    Caracteristicile principale ale băsismului sunt: antiromânismul, un amestec de fascism, nazism, hortism şi comportamente fanariote, internaţionalism deşănţat pro-vest, securism vechi îmbogățit cu experienţe occidentale şi justiţie de tip satrapic pentru adversarii politici.
    Scopul guvernărilor partidelor băsiste este îmbogăţirea fără măsură a unei clientele fidele, care plăteşte din sumele furate o propagandă ticăloasă, întotdeauna mincinoasă, anticetăţenească.
    Propaganda are efect, fiindcă cetăţenii n-au timp de analiză a vorbelor pe care le aud sau citesc.
    Nici măcar dezastrul făcut intre anii 2009 şi 2012 nu i-a învăţat minte pe unii cetăţeni! Ce dacă s-au desfiinţat 70 de spitale(măsură nazistă) şi românii sunt mai puţini cu 1.250.000 de oameni, ei sunt încă în viaţă, ce dacă s-au desfiinţat 200 de şcoli şi copii de 6-10 ani fac naveta, poate ei n-au copii(200 de şcoli însemnă învăţământul într-un judeţ), ce dacă s-au tăiat îndemnizaţiile pentru handicapaţi(măsură nazistă), mame, bolnavi cronici, ei sunt sănătoşi încă, ce dacă s-au desfiinţat sindicatele(măsură nazistă), ei lucrează şi nu sunt membri de sindicat, etc…
    După fiecare ciclu electoral, în care au fost la conducerea ţării partidele băsiste, cetăţenii au ajuns mai săraci şi ţara în ruină. Dezastru a fost după guvernarea CDR, dezastru după Alianţa D.A., dezastru şi în guvernarea primului băsist al ţării, preşedintele Băse$$cu!
    După distrugerea ţării urmează mascarea. PD se transformă in PDL, PDL face pui băsisti( ARD, Noua Republică, Forţa Civică, Mişcarea Populară) pentru ca apoi haita băsistă să se unească din nou în ACL – PDL şi PNL, pentru un nou asalt asupra cetăţenilor şi a tării.
    Partidele băsiste româneşti sunt: PDL, PNL în forma Johannis, PNŢ, Noua Republică a lui Neamţu şi Mişcarea Populară a Elenei Udrea.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *