Skip to content
Alegeri prezidențiale 2019

Campanie fără dezbatere sau când participarea e mai importantă decât victoria pentru 13 din 14 candidați

Inquam Photos / Octav Ganea

În România, se apropie de sfârșit o campanie electorală extrem de anostă. Duminică, cetățenii cu drept de vot își vor alege președintele, un președinte complet absent din peisajul dezbaterilor electorale.

Societatea civilă este singura care a dat ceva ton în această campanie. A cerut politicienilor implicaţi să dea seamă faţă de cei cărora le cer votul, însă, de cele mai multe ori s-au lovit de un zid al tăcerii surde. În general, politicienii cam ştiu pe ce alegători mizează şi speră cel mult să adauge grupuri dezertate din alte tabere. Aşteaptă greşeala adversarului și în lipsa unor mesaje solide, candidaţii jonglează cu clişee. Sunt promisiuni rar onorate de la un ciclu electoral la altul, care au distrus încrederea alegătorilor. Prin urmare, nici efortul echipelor de campanie nu este prea mare, deoarece scorul electoral creşte sau scade irelevant.

Așa cum am văzut, candidaţii cu multă vizibilitate şi-au construit profilul pe monoloage rostite departe de adversari. Ceilalţi au fost mai degrabă apariţii exotice. Sunt 14 pretendenţi în total și abia 3 au purtat o dezbatere. Pe unii îi propulsează mașinăria de vot politică, iar pe alții, dimpotrivă, acest lucru îi dezavantajează.

În primul caz, cel mai bun exemplu este chiar şeful statului, susținut de cel mai popular grup politic al momentului. De altfel, preşedintele lasă impresia că nici măcar nu simte povara campaniei. Îşi ignoră majoritatea adversarilor, pe unii pentru a nu le oferi mai multă vizibilitate decât reuşesc ei înşişi să adune.

Principalul contracandidat al lui Iohannis în cursa prezidenţială ar fi trebuit să fie, dacă ne luăm după mașinăria de vot, Viorica Dăncilă, candidatul social-democrat. Şefa PSD, are aceleaşi cărţi ca şi Iohannis: funcţia şi partidul.

Totuși, actuala campanie electorală ar putea lăsa în urmă un lucru istoric. Am putea asista după trei decenii de la prăbuşirea dictaturii lui Ceaușescu la o premieră în turul al II-lea, dacă nici unul dintre candidaţi nu provine din tabăra care a moştenit fostul partid unic. Există, în acest sens, o mobilizare a unei părţi de electorat dezamăgită de oferta politică: mulţi alegători să-l voteze în primul tur pe nu foarte experimentatul Dan Barna, pentru a nu vedea un candidat de la PSD în turul II.

Mai sunt, în cursa prezidenţială, şi candidaţi aruncaţi în luptă pentru a tracta partide, pentru a le menţine în zona vizibilităţii înaintea alegerilor de anul viitor. Aceștia sunt candidații despre care sondajele de opinie spun că nu au nicio șansă în cursa pentru Cotroceni. Merg în campanie însă cu gândul la alegerile locale și parlamentare și speră ca partidele respective să obțină un scor cât mai bun atunci. Pentru oricare dintre aceștia, o eventuală trecere în turul II, reprezintă un bonus uriaș.

La două zile de votul de duminică, românii par a fi împăcați cu rezultatele previzibile ale acestor alegeri. Rămâne de văzut dacă nu cumva, oferta electorală și lipsa dezbaterilor va afecta prezența la vot.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *