Despre Mircea Geoană se știa de multă că vrea să candideze. Episodul din 2009, în care a țopăit la propriu de bucuria victoriei, pentru ca mai târziu să afle că a fost de fapt învins în alegerile prezidențiale, l-a marcat pe Mircea Geoană ca un eșec personal. Plin de ambiție personală și ego, Geoană a sperat să se reîntoarcă în politica autohtonă pentru a șterge acea amintire urâtă și de a demonstra că poate. Funcția de Președinte al României a rămas pentru fostul președinte PSD și fostul candidat prezidențial PSD ca un vis sau o rubrică nebifată în CV.
Eliberat în sfârșit de rigorile NATO, Geoană a pornit în sprint în campania electorală. Ieri publicul l-a văzut pe Geoană din nou în calitate de candidat prezidențial. După perioada de „detox” de la NATO, cum a numit-o chiar el, ai fi crezut că vom avea de-a face cu un alt fel de Geoană. Ei bine, nu există un altfel de Geoană.
Mircea Geoană nu s-a schimbat, este exact așa cum îl știam. Iar cei care sunt prea tineri pentru a-și aminti, vor descoperi adevăratul Geoană. Nu acel Geoană ceremonial de la NATO, ci politicianul alunecos, fără coloană vertebrală și cu un caracter fluid. Interviurile de ieri au oferit semnale în acest sens.
Politica lui Mircea Geoană funcționează pe principiul vaselor comunicante. Lui Geoană nu îi este clar ce este și pe cine reprezintă. La nevoie poate fi orice și cu oricine. Este și conservator și progresist și suveranist, este și cu credință, tradiții și cu inovația, și naționalist și globalist, și social și cu mediu de afaceri. Geoană a inventat ideea de „centru radical” pentru a justifica absența verticalității, un caracter de plastilină care se mulează în funcție de interes. Deși este vechi în politică, nu a înțeles că atunci când vrei să reprezinți tot ajungi să nu reprezinți pe nimeni. Dincolo de faptul că „centru radical” este o contradicție în termeni…
Chiar și modul în care a pus problema în politica externă a fost ușor dubios sau cel puțin surprinzător. Adică să fie bine ca să nu fie rău și,, sigur suntem în NATO și UE, dar n-ar fi rău să ne înțelegem bine și cu Rusia și să facem comerț cu China – toate amestecate într-o singură frază de unde înțelege fiecare ce vrea.
Erorile și exprimările nefericite pe care le-am auzit ieri ne-au reamintit și de cealaltă față a lui Mircea Geoană: cea a personajului cunoscut pentru greșeli neforțate, ciudățenii și gafe monumentale, distrugătoare politic. Cel care i-a urat sănătate regretatului Rege Mihai, Dumnezeu să-l odihnească, este același care s-a urcat la volan după ce a băut vin deși știa că toate privirile sunt pe el, același care credea că „flacăra violetă” îl va ajuta să câștige alegerile, același care s-a dus la jacuzzi la infractorul Sorin Ovidiu Vântu cu o seară înainte de dezbaterea prezidențială din 2009 și a mințit despre asta. De unde i s-a tras eșecul. Fiți pe fază că mai urmează și alte gafe.
Hai să vedem și ideile lui Mircea Geoană. Unele sunt pe fond corecte și probabil reflectă opinii răspândite în societate. Dar atunci când le lipești de persoana celui care le enunță, începi să vezi ipocrizia. Geoană este un om care a petrecut decenii la vârful politicii românești, nu este un independent, un nou venit în politică. A fost cel mai longeviv președinte al PSD, care la rândul său a fost cel mai longeviv partid la guvernare. Geoană n-a ieșit niciodată în evidență ca un om autentic, ci „fabricat”. Atunci când vorbește, rămâi cu impresia că spune ce știe că publicul vrea să audă și nu ceea ce gândește. E greu să îți dai seama ce gândește Geoană cu adevărat.
Concluzia este una simplă. Mircea Geoană e același, iar candidatura lui este aceeași ciorbă reîncălzită.
Autor
Urmărește știrile PSNews.ro și pe Google News
