Skip to content
Justitie

Care sunt dovezile DNA în dosarul lui Tăriceanu, în care e acuzat că a luat mită 800.000 de dolari

Inquam Photos / Octav Ganea

Direcția Națională Anticorupție a anunțat vineri, 15 ianuarie, impunerea unui sechestru asigurător pe bunuri imobile aparțînându-i lui Tăriceanu, în valoare de 3.204.640 lei în dosarul în care este acuzat că a luat mită 800.000 de dolari într-un contract privind licențele Microsoft.

Fostul prim-ministru și președinte al Senatului, Călin Popescu Tăriceanu, a declarat, cu privire la dosarul în care este acuzat că a luat mită 800.000 de euro, că este un dosar politic, în care managerii companiei austriece și-au furat propria firma. Vineri, 15 ianuarie, când a fost pus oficial sub acuzație, a declarat încă o dată că este nevinovat și că „prim-ministrul nu da din pixul lui Hotărâri de Guvern așa cum își imaginează unii”, făcând referire la actele normative invocate de procurorii anticorupție că sprijin în acuzația de luare de mită.

Referatul prin care DNA a obținut avizul pentru urmărirea penală a lui Tăriceanu oferă însă un tablou asupra modului în care oficialii români au fost mituiți pentru plata unor licențe Microsoft și cum aceste interese financiare au ajuns până la cel mai înalt nivel, scrie ziare.com.

Procurorii anticorupție susțîn că, pentru a-și acoperi o datorie de 2 milioane de dolari din campania electorală din 2008, către mai mulți consultanți de marca, premierul Tăriceanu a inițiat și semnat patru hotărâri de Guvern prin care aprobă, la preț dublu, plata licențelor pentru toate calculatoarele din administrația țării.

Apoi, apropiațîi săi ar fi negociat un comision de 10% din valoarea contractului, banii fiind livrați prin intermediul unor firme offshore. Partea lui Tăriceanu ar fi fost 800.000 de dolari, suma plătită firmei de consultanță în contul datoriei de 2 milioane de euro.

2 milioane de dolari pentru consultantul a doi președinți americani

Procurorii susțîn că totul începe înaintea campaniei electorale din 2008, prima în care au avut loc „alegeri uninominale, astfel încât fiecare candidat avea responsabilitatea să gestioneze campania în colegiul sau, inclusiv din perspectiva veniturilor și a cheltuielilor„, atunci când firma de consultanță deținută de Tal Silberstein și Shimon Sheves, companie înmatriculată în Insulele Virgine Britanice și care avea conturi bancare deschise la banca United Mizrahi din Elveția, îi face o oferta personală premierului României, Călin Popescu Tăriceanu.

Serviciile urmau să fie prestate într-un interval de 13 luni (decembrie 2007 – decembrie 2008), iar prețul care urmă să fie plătit era de 2.000.000 EURO, excluzând cheltuielile pentru angajarea institutelor române de sondare a opiniei publice, costurile de deplasare și cazare pentru consultanți, ori taxa pe valoare adăugată, care urmau să fie achitate separat„, susțîn procurorii DNA.

Aceștia din urmă notează că „prețul serviciilor prestate în cursul anului 2008 a fost de aproximativ 2 milioane de euro”, fiind justificat atât de complexitatea consultanței oferite cât și de numărul mare de persoane care lucrau în cadrul echipei, „dar și de prestigiul internațional al acestora (Arthur Finkelstein fusese consultantul a doi foști președinți americani și al unui prim-ministru israelian, iar Shimon Sheves fusese șeful de cabinet al unui prim-ministru israelian)”.

Faptul că Tăriceanu a acceptat oferta consultanților israelieni reiese, susțîn procurorii, prin faptul că pe parcursul anului 2008 Arthur Finkelstein, Tal Silberstein și Shimon Sheves și echipa de experți internaționali au îndeplinit serviciile electorale pentru premierul Tăriceanu.

Cum s-a încercat ascunderea costurilor reale pentru consultanță

Anchetatorii susțîn că pasul următor în această schemă a fost de a ascunde valoarea reală a serviciilor de consultanță și, prin consecință, faptul că acestea au fost plătite cu sume care reprezentau obiectul unei infracțiuni de corupție, fiind astfel introdus un mecanism de disimulare.

Astfel, între Partidul Național Liberal și o altă societate comercială „a fost încheiat un contract de consultanță cu o valoare mult mai mică decât valoarea reală a serviciilor de consultanță (PNL a achitat inițial 10.000 de euro lunar, iar ulterior 5.000 euro lunar, în condițiile în care valoarea reală era de aproximativ 150.000 euro lunar)”, arată DNA. Contractul era astfel un paravan, folosit pentru a justifică în mod formal prezența în România și serviciile prestate de Arthur Finkelstein, Shimon Sheves și Tal Silberstein, cei trei consultanți israelieni plătiți de Tăriceanu.

Procurorii DNA arată însă că, potrivit probelor de la dosar, nici Partidul Național Liberal, nici Călin Popescu Tăriceanu, în nume personal, nu au efectuat nicio plata către STG Ventures LTD, compania deținută de Tal Silberstein și Shimon Sheves, ba mai mult, „toate plățile efectuate către compania offshore pentru serviciile de consultanță politică au fost realizate de către entități exterioare partidului”.

Contractul pentru licențele Microsoft

Pe 15 aprilie 2004 a fost semnat de Guvernul României, prin împuternicitul sau, Secretariatul General al Guvernului (SGG), și de Microsoft Ireland Operation Limited, prin împuternicitul sau Fujitsu Siemens Computers GesmbH Austria (FSC), contractul de închiriere de licențe Microsoft folosite în administrația publică centrală.

Astfel, toate instituțiile publice beneficiare a licențelor aveau obligația de a stabili și de a transmite anual către Ministerul Comunicațiilor numărul de computere desktop, în vederea comandării licențelor legale necesare. În același timp, SGG avea obligația de a transmite anual comenzile corespunzătoare produselor Microsoft folosite în administrația publică centrală din România și de a achita contravaloarea acestora.

Deoarece comenzile anuale nu au fost transmise și prin urmare nu erau achitate, începând cu anul 2006 reprezentanțîi Fujitsu Siemens CG au efectuat mai multe demersuri oficiale, atât către SGG, cât și către prim-ministrul României. Acestora le-au fost transmise mai multe adrese prin care se solicită respectarea obligațiilor contractuale, dar fără succes. Pentru a obține efectuarea plăților restante, reprezentantul austriac al FSG a hotărât să contacteze demnitarii români cu atribuțîi în derularea contractului și să le ofere mită în schimbul exercitării atribuțiilor de serviciu.

Interesul acestuia pentru încheierea actelor adiționale pentru licențe era mare, în contextul în care, așa cum arată procurorii DNA, „contractul inițial încheiat în anul 2004 prevedea plata de către Guvernul României a unui preț per licență de peste două ori mai mare decât cel cu care Fujitsu Siemens Computers GesmbH achiziționa aceste bunuri de la Microsoft Ireland Operation Limited”.

În acest moment, în afacere apar alte două personale principale, Petru Berteanu, consultant politic și apropiat al lui Tăriceanu, și Dorin Marin, șeful cancelariei prim ministrului. Cei doi fuseseră colegi în cadrul Administrației Președinției României în perioada 1996 – 2000, după care au lucrat pentru compania Rompetrol, controlată în acea perioada de Dinu Patriciu, influent membru PNL, după cum subliniază anchetatorii.

Astfel, Berteanu îi promite reprezentantului austriac al Fujitsu Siemens CG că îl va pune în contact cu premierul României, „singură persoană care putea determina toate instituțiile cu atribuțîi în actualizarea comenzilor de licențe să își schimbe atitudinea”.

Trebuie remarcat că un asemenea demers implică Ministerul Comunicațiilor și Tehnologiei Informațiilor (care trebuia să demareze procedura de inventariere), toate instituțiile din administrația publică centrală (care trebuiau să identifice și să comunice licențele folosite după anul 2004), Ministerul Finanțelor Publice (care trebuia să identifice sursă de finanțare pentru o cheltuiala care nu fusese prevăzută în buget) și Secretariatul General al Guvernului (care trebuia să încheie actul adițional la contract și să efectueze plata)”, se arată în referatul DNA.

În schimb, Berteanu a pretins un comision de 10% din valoarea contractelor care urmau să fie încheiate, comision care urmă să fie împărțit cu demnitarii implicați în afacere.

Șpagă pune în mișcare rotițele din guvern

Apariția lui Petru Berteanu în scenă pare să reușească punerea în mișcare a acestui contract. Astfel, la scurt timp, Berteanu le comunica reprezentanților Fujitsu Siemens că a discutat cu prim ministrul Tăriceanu despre plata licențelor, și că i-a fost indicat, că persoană de contact, șeful Cancelariei, Dorin Marian. Austriecii îl contactează pe acesta din urmă și îi solicită să se implice în problema plăților restante, deși, așa cum subliniază procurorii, „cancelaria prim ministrului nu avea nicio atribuție în acest sens”.

Imediat după aceste discuțîi, Guvernul a decis preluarea de către Ministerul Comunicațiilor a competențelor contractului de închiriere de licențe. Anterior, Berteanu le-a spus partenerilor de „afacere” că soluția pentru că toată lumea să fie mulțumită este că acest contract să fie luat de la SGG, condus pe atunci de Ilie Bolojan (și care se opunea semnării lui) și mutat la ministerul Comunicațiilor, lucru care s-a și întâmplat.

Procurorii susțîn că declarațiile martorilor de la dosar dar și corespondență electronică arată că se ajunsese la o înțelegere între reprezentanțîi companiei austriece și prim ministrul României, prin intermediul lui Dorin Marian.

Din analiză declarațiilor martorilor și a corespondenței electronice depuse la dosar rezultă bănuiala rezonabilă că în cursul anului 2007, în perioada aprilie – mai, între reprezentanțîi companiei Fujitsu Siemens Computers GesmbH și prim-ministrul guvernului Călin Popescu Tăriceanu, prin intermediul lui Marius-Dorin Marian, s-a realizat o înțelegere având că obiect plata unei sume de bani reprezentând un comision din valoarea actelor adiționale vizând închirierea licențelor Microsoft, în schimbul adoptării hotărârilor de guvern care urmau să permită acest lucru”, se arată în referatul DNA.

Faptul că prim-ministrul Călin Popescu Tăriceanu a fost unul din beneficiarii nemijlociti ai comisionului plătit de Fujitsu Siemens Computers GesmbH demonstrează că acesta a fost parte a înțelegerii inițiale, fiind de neconceput că funcționari din subordinea să să săvârșească fapte de corupție și să îi transmită foloasele materiale astfel obținute, fără implicarea demnitarului”, subliniază anchetatorii.

Mai mult, procurorii DNA susțîn că pe parcursul negocierilor Petru Berteanu le-a comunicat reprezentanților companiei date despre măsuri care urmau să fie adoptate în viitor de către Guvernul României (transferarea responsabilității contractului de la Secretariatul general al guvernului la Ministerul Comunicațiilor și Tehnologie Informațiilor, adoptarea unei hotărâri de guvern care să rezolve problema TVA-ului). „Aceste date nu puteau fi cunoscute decât de la persoanele din conducerea Guvernului, singurele care aveau acces la asemenea informații”.

Hotărârile de Guvern semnate de Tăriceanu după discuțiile cu austriecii

Procurorii notează că după discuțiile purtate cu austriecii s-a observat imediat o schimbare de atitudine a reprezentanților instituțiilor implicate în afacere după negocierea comisionului. Astfel, timp de doi ani niciun minister nu a inventariat calculatoarele și nu a actualizat numărul de licențe.

După stabilirea comisionului însă, ” au reușit că într-un interval de mai puțîn de un an să realizeze inventarierea tuturor licențelor folosite în administrația publică, să identifice sursă de finanțare, să adopte hotărârea de guvern privind semnarea actului adițional la contract și să adopte o altă hotărâre de guvern prin care au suplimentat valoarea contractului pentru a include și taxa pe valoare adăugată, omisă inițial”.

Mai mult, după plata comisionului corespunzător primului actului adițional, „întreagă procedura a fost reluată și s-a finalizat în mai puțîn de două luni, astfel încât actul adițional care viza perioada 2007 – 2008 să fie încheiat anterior alegerilor parlamentare din acel an”.

În plus, notează anchetatorii, procedurile de inventariere și de semnare a actelor adiționale s-ar fi realizat că urmare a presiunilor efectuate de la nivelul guvernului asupra funcționarilor publici implicați din cadrul Ministerului Comunicațiilor, „care au invocat nereguli în stabilirea numărului de licențe necesare, precum și posibilitatea de a organiza o nouă licitație pentru achiziția de licențe suplimentare în vederea obținerii unui preț mai mic, în loc de încheierea de acte adiționale la contractul inițial care prevedea o valoare supraevaluată”.

Conform anchetatorilor, Călin Popescu Tăriceanu a semnat patru hotărâri de Guvern în vederea plății acestor licențe:

– HG 199 din 27 februarie 2008 prin care a fost aprobată preluarea de către Ministerul Comunicațiilor a competențelor SGG, aferente contractului de închiriere de licențe referitor la produsele Microsoft;

– HG 634 din 11 iunie 2008, prin care s-a aprobat încheierea unui act adițional la contract, pentru o cantitate de 39.385 de licențe și plata sumei de 26.172.156 USD, reprezentând contravaloarea licențelor;

– HG 1193 din 24 septembrie 2008, hotărâre de Guvern prin care Ministerul Comunicațiilor a fost împuternicit să să majorize valoarea contractului la 31,1 milioane de dolari.

– HG 1451 din 12 noiembrie 2008 prin care a fost aprobată încheierea Actului adițional, având că obiect achiziționarea a 63.799 de licențe necesare utilizării produselor software Microsoft la o valoare de 22.458.396,1 USD, la care se adaugă 4.267.095,26 USD TVA.

Cum a fost plătită șpagă

Pentru a transferă comisionul demnitarului român sunt folosite mai multe companii offshore. Astfel, în septembrie 2008 între Fujitsu Siemens și o companie paravan este încheiat un contract de consultanță având că obiect subcontractarea unor servicii pe care Fujitsu Siemens Computers ar fi avut obligația să le presteze către SGG.

NA susține că valoarea acestui contract a fost de 11.5 milioane de dolari, adică o treime din valoarea totală a actului adițional nr. 3 semnat între Guvernul României și Fujitsu Siemens.

Procurorii susțîn că serviciile nu au fost niciodată prestate, contractele fiind încheiate exclusiv pentru a justifică plata sumelor care fac obiectul infracțiunii de corupție. „Caracterul fictiv al contractelor rezultă din declarațiile martorilor audiați în cauza, din natură serviciilor care făceau obiectul convenției și a fost constatat și de compania Fujitsu Siemens Computers, care a sesizat autoritățile judiciare austriece, cauza fiind transferată către autoritățile române și conexată la prezența cauza”, se mai precizează în referatul DNA.

În plus, procurorii DNA susțîn că Berteanu dispune apoi plata sumei de 800.000 de dolari către compania deținută de Tal Silberstein și Shimon Sheves, suma reprezentând plata parțială a datoriei pe care o avea față de această companie prim-ministrul Călin Popescu Tăriceanu. În sprijinul acestei acuzații, anchetatorii fac trimitere atât la declarațiile mai multor martori dar și faptul că explicația menționată pe factură face referire la același tip de servicii de consultanță în Europa Centrală și de Est. „Trebuie remarcat și faptul că nici Tal Silberstein și Shimon Sheves nu îl cunoșteau pe Petru Berteanu, astfel încât nu există nicio altă justificare pentru plățile realizate”, se arată în referatul DNA.

Pe 7 august 2020, Tribunalul București a decis confiscarea a 100.000 de euro și 1,3 milioane de dolari, bani aflați în conturile bancare deschise la o banca din Austria de compania offshore Kenton Enterprises LTD. Hotărârea a rămas definitivă la Curtea de Apel București pe 11 noiembrie 2020, când a decis să „respingă că nefondate contestațiile formulate de contestatorii Florin Pletea și Kenton Enterprises LTD”.

Potrivit DNA, banii respectivi ar reprezenta diferența rămasă în conturile bancare ale societăților controlate de două persoane fizice (martori) din comisionul remis de compania Fujitsu Siemens, pentru a fi plătit funcționarilor publici din România, în schimbul închirierii, de către statul român, a licențelor IT.

În acest caz, a fost trimis în judecată Petru Berteanu pentru complicitate la luare de mită, cazul fiind în procedura de Camera preliminară la Tribunalul București. Dorin Marian nu a fost încă deferit justiției, cazul sau fiind disjuns întrucât nu a sosit răspunsul la comisiile rogatorii internaționale care îl vizează pe acesta.

Ce a declarat Tăriceanu la DNA

Fostul premier al României, Călin Popescu Tăriceanu, a declarat vineri, după ce a ieșit de la DNA, că este acuzat de obținerea „unor foloase indirect de mită”, precizând totodată că dosarul „pleacă de la o serie de premise false, eronate și aberante”.

Sunt acuzat de obținerea unor foloase indirect de mită, dar ceea ce vreau să precizez este că acest dosar pleacă de la o serie de premise false, eronate și aberante, și anume că, în perioada în care am condus Guvernul României, Guvernul a emis o serie de HG-uri care să favorizeze o anumită companie. Prim-ministrul nu da așa din pixul lui HG-uri cum își imaginează unii, ele parcurg o întreagă procedura administrativă, sunt avizate din punct de vedere legal și de aici toată construcția care a fost făcută de procurori pe o baza, așa cum v-am spus, falsă. Am cerut timp necesar pentru studierea probelor suplimentare pe care procurorii au spus că le-au depus la dosar și în continuare voi urmă procedurile prevăzute în cadrul procesului„, a spus Tăriceanu, la ieșirea de la DNA.

Doi ani și două luni de zile a scăpat Călin Popescu Tăriceanu de urmărirea penală în acest dosar după ce cererea DNA de ridicare a imunității, trimisă Parlamentului în 7 noiembrie 2018, a stat opt luni la Comisia Juridică, pentru că în final colegii senatori să voteze împotriva cererii procurorilor.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *