Skip to content
Politică

”Cartea de Aur a Marii Uniri”, prima carte românească de istorie care a devenit film documentar EXCLUSIV

Sursa foto: Facebook
" "

”Cartea de Aur a Centenarului Marii Uniri ” are câteva împliniri excepționale, din punct de vedere obiectiv vorbind. În acest moment este cea mai bine vândută carte de istorie românească, în contextul Centenarului Marii Uniri – a ajuns să fie un bestseller.

Au fost tipărite în momentul de față aproximativ 10.000 de exemplare și majoritatea covărșitoare au fost vândute. În plus, este prima carte românească de istorie care a devenit documentar, după 1989.

" "

Cartea este o perspectivă asupra istoriei naționale începând cu anul 1916 – abandonarea politicii de neutralitate pentru România, până pe la 1937 – 1938, înainte de izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial.

Pentru o privire obiectivă a ceea ce înseamnă Centenarul pentru România, a ce a fost și ce a devenit țara noatră, în ultima sută de ani, PSNews adresat căteva întrebări istoricului Bogdan Bucur, autorul succesului editorial ”Cartea de Aur a Marii Uniri”.

Întrebat dacă perioada interbelică a fost, așa cum afirmă multe voci din România, ”epoca de aur” a țării, Bogdan Bucur ne-a declarat: ”din păcate și din fericire epoca de aur a României este cea pe care o trăim astăzi. Niciodată în istoria României nu ne-a fost mai bine, ăsta este adevărul și totodată tristețea pentru că, știm bine, avem foarte multe nemulțumiri în legătură cu epoca pe care o trăim, cu prezentul nostru.”

Nu poate exista o interpretare unilaterală, după un singur criteriu, a istoriei. Dacă facem o interpretare după criteriul teritorialității, adică sub aspectul adunării, reunificării tuturor provinciilor locuite de români în cadrul unui singur stat național unitar românesc, ceea ce a existat ca deziderat în mințile elitei politico-culturale românești, cel puțin din veacul al 19-lea și până în secolul 20, deci sub acest aspect geografic, teritorial, perioada interbelică este, poate fi sub acest criteriu o ”epocă de aur”, pentru că a fost singurul moment în care teritoriile românești, în cvasi-unanimitatea lor, au făcut parte din același stat, sub aceeași oblăduire, conduse de la București de un același guvern și aflate sub sceptrul aceluiași rege”, a adăugat istoricul

Sub acest criteriu, da, a fost singurul moment în care lucrul acesta s-a întâmplat. Chiar și sub acest criteriu,au existat opinii separate, nemulțumiri, în legătură cu faptul că nu chiar toate teritoriile au fost reunite și au mai existat în afara statului român, mă refer la Regatul României din perioada interbelică, teritorii locuite de români.

Inclusiv în cartea mea, ”Cartea de Aur a Centenarului Marii Uniri”, am publicat nemulțumirile românilor din nordul Maramureșului (nordul Maramureșului a rămas în Cehoslovacia), nemulțumirile legate de partea de vest a Banatului, care a căzut în Serbia, ca și zona de nord-vest a Banatului, o mică particică, pe lângă Szeged, care a căzit în Ungaria.

Inclusiv premierul Brătianu și-a dat demisia în legătură cu această neîmplinire, cu Banatul.

De asemenea, dincolo de Nistru existau, cum există și azi, comunități românești,în Transnistria, care nu au făcut parte din Basarabia și nu au fost deci incluse în Regatul Român.

Dar nimic nu e perfect în lumea aceasta. Nimic din ce fac oamenii nu poate fi perfect”, a mai spus Bogdan Bucur.

Dar, dacă ”ne referim la alte criterii, cum ar fi, să spunem, buna guvernare (buna guvernare nu este o chestiune de opinie, în legătură cu ce gândesc eu sau ce gândiți dumneavoastră, avem indicatori care măsoară acest lucru), aspectul economic,aspectul dezvoltării sociale a populației, aspectul educațional, discuția este de altă natură și ea trebuie făcută întotdeauna în contextul epocii și prin raportare și la evoluțiile internaționale.

Deci, sub aceste aspecte, în mod evident perioada interbelică nu a fost ”epoca de aur”, măcar și pentru faptul că România de atunci și până astăzi s-a mai dezvoltat.

În mod evident astăzi, cu toate criticile noastre, avem drumuri mai bune decât în perioada interbelică. Sunt proaste, evident, noi știm că sunt, dar sunt mai bune decât atunci.

Evident că împărțirea produsului intern brut, raportat la puterea de cumpărare, este mai mare decât atunci, avem mai multe spitale și multe alte aspecte de tipul acesta.

Deci nu are cum să fie o perioadă peste care s-au scurs o sută de ani o epocă de aur, din punct de vedere economic , social, educațional, sanitar.

Noi astăzi avem indicatori care măsoară nivelul de sănătate al populației și nu putem să comparăm ce arată indicatorul privind mortalitatea infantilă din perioada interbelică, cu ce arată indicatorul acum – este de câteva ori mai bun, cel de acum.

Speranța de viață din perioada interbelică era undeva între 45 și 50 de ani, ori azi ea a ajuns în medie la 74 de ani.

Deci sub toți indicatorii legați de calitatea vieții România stă astăzi evident mai bine”, apreciază istoricul,

Centenarul – motiv de sărbătoare moderată și introspecție realistă

Azi, la Centenar, avem motive de sărbătoare, dar și de realism și introspecție, dacă amândouă sunt făcute cu măsură și cu rațiune.

În mod evident că împlinirea a o sută de ani de la cel mai mare eveniment din trecutul poporului român, mă refer la Marea Unire, este o cifră rotundă.

Cea mai mare întâmplare istorică din trecutul poporului român este Marea Unire, nu există un alt act care să îl depășească în grandoare și în măreție, nu există un alt act în care România să merite mai bine tiltul de Românie Triumfală.

Marea Unire este momentul în care România triumfă la modul absolut, este cel mai înălțător act politic al românilor, dintotdeauna.

Este deci firesc să existe motive de entuziasm, de sarbatoare, sa existe o săltare a spiritului național.

Însă, la fel de bine, ca și atunci când aniversăm o dată rotundă în viața noastră sau în viața familiei noastre, este un motiv de introspecție, de rațiune.

Un motiv să stăm și să ne gândim ce am făcut în acești 100 de ani: ce a fost bine, ce nu a fost bine, ce ar trebui schimbat.

Este normal să punem întrebări de genul: ce împliniri am avut, ce neîmpliniri.

Celebrarea Centenarului Marii Unirii este în egală măsură un motiv de entuziasm moderat, firesc, dar totodată de raflexivitate istorică”, spune Bogdan Bucur.

Sinceritatea asupra istoriei

Sinceritatea în raport cu istoria este un efort continuu pe care îl fac toate popoarele. Este până la urmă vorba de sinceritatea cu noi înșine.

Fiecare citește istoria în raport cu necesitățile prezentului – asta o face toată lumea. Toate popoarele fac acest lucru, nu există o interpretare obiectivă asupra istoriei tocmai pentru că istoria este până la urmă formată din viețile a milioane de oameni.

Este foarte greu ca prin cumularea experiențelor trecutului a milioane de oameni să poată istoricii, cu posibilitățile lor limitate de oameni, să găsească o narațiune în care să se găsească toți.

Acest lucru este imposibil. Atunci operăm cu narațiuni diferite în legătură cu trecutul, care au, desigur, partea lor de subiectivitate, într-o anumită măsură,.

Însă de fiecare dată oamenii pot face un efort de a citi cât mai multe astfel de perspective subiective asupra trecutului și din aceste lecturi intersectate să aibă o percepție cât mai aproape de realitate, în legătură cu o epocă sau alta.

Cunoașterea trecutului se face prin intermediul unor lecturi succesive,ale mai multor specialiști, asupra unei epoci, iar din acest efort continuu rezultă, în cele din urmă, o mai bună înțelegere.

Noi istoricii, suntem întrebați uneori: ”când veniți cu istoria aia adevărată?” – nu există o ”istorie adevărată.”

Doar citind mai multe perspective, cei interesați pot înțelege mai bine ”aroma”, spiritul unei epoci. Doar așa pot înțelege, ușor-ușor, mai bine personajele. E ca atunci când te uiți de mai multe ori la un film: ajungi să îl înțelegi mai bine”, declară istoricul.

Cartea de Aur a Centenarului Marii Uniri

Acoperă cam 22 de ani de istorie românească și nu și-a propus o perspectivă subiectivă asupra istoriei, ci una jalonată de documente, ilustrații, imagini vechi și rare, de epocă.

Este o invitație la visare și călătorie în timp. Cititorul poate vedea efectiv, dar și cu ochii minții, imagini din România interbelică, mai ales din provinciile care azi nu ma fac parte din statul național unitar român: Basarabia, Cadrilaterul, insula Ada Khaleh, de pe Dunăre, care astăzi este scufundată sub ape. Cititorul poate vedea Cernăuțiul de atunci,  Mitropolia Bucovinei, în care s-a semnat unirea Bucovinei cu România.

Cititorul vede în carte ceea ce România nu mai are astăzi. Vede totodată documentele epocii, vede semnătura olografă a regelui Ferdinand I, când a ordonat armatei române să treacă munții Carpați, pentru realizarea visului de aur al românilor și alipirea Transilvaniei la țara mamă, vede semnăturile primilor-miniștri ai României – Brătianu, Marghiloman, poate astfel lua contact nemijlocit cu izvorul istoric primar.

În contextul pieței de carte, a ajuns să fie cartea emblematică a Centenarului Marii Uniri, ceea ce pentru mine reprezintă o împlinire și o onoare.

Faptul că oamenii s-au arătat foarte interesați să cunoască istoria prin intermediul izvoarelor istorice primare, iar nu prin palavre, pe mine mă determină să fiu optimist și să perseverez”, a încheiat istoricul.

 

Sursa foto: Facebook

 

Trailerul filmului documentar realizat pe baza ”Cărții de Aur a Centenarului Marii Uniri” poate fi urmărit mai jos.

 

Cartea de aur a Centenarului Marii Uniri: filmul documentar

Cartea de aur a Centenarului Marii Uniri devine film documentar! Avanpremiera la Târgul Gaudeamus, Romexpo București, standul Centenar, duminică, 18 noiembrie 2018, orele 13.00.

Publicată de Cartea de aur a Centenarului Marii Uniri pe Marţi, 30 Octombrie 2018

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *