Skip to content
Economie

Cât va mai putea folosi Rusia compania Gazprom ca armă politică.  Prețurile incredibile plătite de ruși la gaze comparativ cu românii

Președintele rus Vladimir Putin este așteptat astăzi să anunțe, într-o ceremonie la Kremlin și cu un „discurs voluminos”, că Rusia va anexa o serie de teritorii din Ucraina. Primăria Moscovei a anunțat deja închiderea unor drumuri din centrul capitalei ruse, în jurul emblematicei Piețe Roșii, unde se lucra la instalarea unei scene.

Vladimir Putin a mai susținut un discurs, cu mare pompă, în 2014, după anexarea Peninsulei ucrainene Crimeea, sub cupolele Kremlinului, în care le-a cerut parlamentarilor ruși să valideze anexarea acestui teritoriu ucrainean la Rusia. Comunitatea internațională nu a recunoscut niciodată această anexare.

Acum, aceeași comunitate internațională are în față o dublă provocare. Iarna care vine va testa dur solidaritatea europeană în sprijinul Ucrainei și al sancțiunilor economice dictate de UE și aplicate de statele membre împotriva Federației Ruse ca urmare a războiului declanșat împotriva țării vecine României, care durează deja de mai bine de jumătate de an, scrie profit.ro.

Cu facturi la energie și gaze de neimaginat în urmă cu un an, care erodează dramatic puterea de cumpărare a populației și împing economia în recesiune, Europa riscă să se confrunte tot mai acut cu întrebarea ″Cine suferă mai mult, cine are mai mult de pierdut de pe urma sancțiunilor: noi sau ei?″.

Pentru că oricât de multă presiune ar pune sancțiunile occidentale asupra economiei Rusiei, efectele lor nu par, cel puțin deocamdată, pe termen scurt, nici să afecteze semnificativ capacitatea de finanțare a mașinii de război a lui Putin din Ucraina și nici să fie resimțite de populația Federației cu o acuitate care să creeze premisele unor revolte consistente anti-război și anti-regim. Amplificarea nemulțumirilor populare și înmulțirea protestelor din ultima perioadă are legătură cu decretarea mobilizării parțiale de către regimul de la Kremlin.

Planul lansărilor pentru acest an, potențial de 100 de magazine Asta printre altele, deoarece colosul Gazprom, de care consumatorii europeni de gaze sunt profund dependenți, este folosit ca armă politică nu doar pe plan extern, în relațiile cu ″neprietenoasa″ UE (căreia i se taie selectiv livrările, cu efectul unor cotații spot astronomice și al spectrului permanent al închiderii totale a robinetului), ci și la intern, prin reglementarea strictă de către stat a prețurilor pentru toți consumatorii ruși, atât casnici, cât și noncasnici, pe tot lanțul logistic de la producător la clientul final.

Rusia deține pe teritoriul său 19% din totalul resurselor de gaze naturale ale planetei, fiind pe primul loc în lume din acest punct de vedere, urmată de Iran și Qatar. Rușii au nu puține probleme economice de pe urma sancțiunilor, însă cel puțin deocamdată nu și pe aceea de a nu-și putea plăti facturile la utilități sau de a rămâne fără căldură și lumină la iarnă.

Acest lucru nu înseamnă că europenii ar trebui să își dorească prețuri reglementate la gaze, stabilite de stat. Deși, din păcate, lucrurile exact într-acolo se îndreaptă la nivelul întregii UE, tocmai din cauza eșecului comunitar în diversificarea surselor de aprovizionare cu gaze. Eșec manifestat atât prin menținerea și chiar majorarea dependenței de Gazprom în ultimii cel puțin 20 de ani, cât și prin descurajarea producției interne de gaze naturale a statelor membre, cu ideea nemărturisită că decarbonarea sectorului energetic european se va face folosind drept combustibil de tranziție gazul ieftin rusesc.

Cu atât mai puțin înseamnă că europenii ar trebui să-și dorească să aibă un regim politic precum cel de la Moscova. Înseamnă însă că, pe moment, nevoile energetice de bază ale rușilor sunt satisfăcute, spre deosebire, de exemplu, de cele ale românilor care l-au îndepărtat de la putere pe Nicolae Ceaușescu în decembrie 1989. În timp ce, pentru europeni, ”(…) cinci până la zece ierni vor fi dificile (…), din cauza acestor prețuri mari la energie”, a declarat recent premierul belgian Alexander de Croo.

Compania invocă posibilitatea unor noi restricții la nivel european În prezent, potrivit datelor analizate de Profit.ro, locuitorii din zona metropolitană a Moscovei cu centrale de apartament plătesc un preț reglementat final facturat la gaze naturale de 6.160 de ruble/1.000 de metri cubi, adică 0,584 ruble/kWh. Prețurile sunt și mai mici în interiorul propriu-zis al capitalei Rusiei. La actualul curs valutar calculat și afișat de BNR în funcție de cotația rublei față de euro, 0,584 ruble/kWh înseamnă echivalentul a circa 0,051 lei/kWh. Iar la cursul mediu din 2021, de dinainte de război și de sancțiuni, ar însemna chiar 0,033 lei/kWh.

Un astfel de ordin de mărime al prețurilor nu a mai fost consemnat în România din prima parte a anilor 2000. De exemplu, în 2005, acum 17 ani, prețul reglementat pentru casnici al unuia dintre marii furnizori de atunci, Distrigaz Sud, era de circa 0,048 lei/kWh.

În România, actualul preț plafonat la gaze pentru populație este de 0,31 lei/kWh, adică de 6,5 ori mai mare (sau aproape de 10 ori mai mare, la cursul valutar din 2021). Cel mai mic preț de furnizare ″real″ (neplafonat) din piața românească este de 0,85 lei/kWh, potrivit comparatorului de prețuri al ANRE, și este oferit de către furnizorul WIEE România, deținut chiar de Gazprom.

Restul ofertelor depășesc 1 leu/kWh. Salariul mediu net în Moscova este de circa 930 de euro, în timp ce, în București, cuantumul este ușor mai mare, de aproape 1.000 de euro.

Actualele prețuri reglementate la gaze din Moscova sunt valabile din 1 octombrie anul trecut, fiind stabilite în urma unei majorări cu 4% față de cele anterioare, decisă de către Comitetul pentru Prețuri și Tarife (la utilități și alte servicii publice) al Regiunii Moscova. De la 1 iulie 2022, Serviciul Federal Antimonopol (FAS, gen Consiliul Concurenței) al Rusiei a aprobat majorarea prețurilor reglementate (ce includ costurile de transport) cu care Gazprom își vinde angro producția pe plan intern furnizorilor, cu 3% pentru gazele destinate populației și cu 5% pentru cele aferente consumatorilor industriali. Prețurile sunt diferențiate pe regiuni tocmai pentru a reflecta costurile de transport, care depind inclusiv de distanța locurilor de consum față de locațiile de producție ale Gazprom.

Întregul articol poate fi citit aici

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *