PSnews

Opinii

Cazul Lazăr. Ipocrizia procurorilor șefi: toți au fost numiți politic, dar când sunt schimbați pozează în victime politice

La începutul anului 2016 aproape întreaga “opinie publică oficială” a țării formată din: ONG-urile cu pedigree finanțate dinafară, formatorii de opinie acceptați de rețelele sociale (influencerii) alături de mass-media de dreapta era ocupată cu preaslăvirea guvernului Cioloș. Se consuma festivalul “Salvarea tehnocrată a României”. Dirijorii concertului de lustruit piedestale pentru tehnocrați erau băieții de la Noua Securitate, care infiltraseră guvernul lui Dacian de la nivelul de “șef de cabinet”, pana la cel de consilier.

Era pana la urma “guvernul meu”, al lui Iohannis, și nimeni nu întreba “de ce” când instinctual deciziile și numirile în funcții se luau cu tradiționalul: “da, sa trăiți!”. Iar ședințele începeau cu: “permiteți sa raportez!”.

Așa a ajuns și Augustin Lazăr procuror general, pe tipicul unei Kovesi, a unui Nițu, Bica sau Horodniceanu. O lungă listă de procurori șefi ipocriți, cărora la dădeau lacrimile când își pierdeau funcțiile primite de la politiceni.

Aceeași “opinie publica oficială” striga în cor acum că procurorul general Lazăr este revocat incorect. Argumente, ce-i drept, exista, în special de oportunitate. Aflat sub presiunea Comisiei de la Veneția, a Comisiei Europene, Guvernul Dăncilă prin ministrul Justiției s-a găsit taman acum sa-l execute pe procurorul șef. Moment mai prost nu aveau cum sa găsească. E genul de situație în care chiar dacă ai dreptate, nimeni nu mai crede în buna ta credință, din cauza a ce ai făcut în trecut.

Ipocrizia este și ea la cote maxime. Cei care deplâng execuția lui Lazăr sunt tocmai acei lideri din “opinia publică oficială” care nu au întrebat de ce și cum a fost posibila numirea acestuia în 2016.

Cine l-a ales, și de ce, de fapt, pe Augustin Lazar în funcția de procuror general? A ocupat funcția prin concurs? Nu. Este el un profesionist desăvârșit? Puțin probabil. Care au fost mecanismele și negocierile propulsarii sale? Toate informațiile și datele arată ca Lazar a ajuns șeful procurorilor din Romania in urma unei decizii politice. Și, tot politic, este schimbat acum, de alți politicieni, care vor sa își pună și ei “procurorii lor”. Pentru ca dețin “guvernul lor”. Este o bătălie oarba pe acapararea puterii de a baga la pușcărie adversarii politici. Normal ca Iohannis nu vrea sa piardă pârghia asta de putere, la fel de normal, Dragnea, Tariceanu și Tudorel Toader vor sa preia ei controlul parchetelor. Cum au făcut toți politicienii înaintea lor și care au avut puterea.

Ipocrizia ultimilor ani este plenara, desi știm ca toți șefii de mari pachete au fost subiectul unor numiri si/ sau trocuri politice din ‘90 încoace continuam sa vorbim despre independenta lor. Atenție, discutam despre independenta șefilor, nu a procurorilor de caz. Desi, și acolo ar fi multe de spus. Dacă noi nu am pus întrebările cuvenite, nu am vrut sa vedem la timpul respectiv jocurile care s-au făcut pentru numirea lui Lazar este consecința faptului ca, din nefericire,“opinia publica oficială” a țării este partizana. Și ca, de regula, acesta opinie publica a servit întotdeauna interesele președinților in funcție: ca s-au numit Iliescu, Basescu și acum Iohannis. Pentru ca președinții au fost cei care au pus șefii din Justiție. Cine controlează Justiția, controlează economia și politica. Și, se pare ca face și agenda publica.

Lazar a fost pus in importanta funcție de catre Iohannis iar Cioloș și Raluca Pruna au semnat documentele intr-un “proces de recrutare” netransparent, fără concurs, fără argumente profesionale clare și cu posibile vicii de procedura, legate de lipsa evaluării formale a activității lui Lazar. Un simulacru de procedura care trebuia sa justifice o decizie și o asumare politica din partea lui Iohannis.

Nimeni nu a țipat, nimeni nu s-a jelit. Iar Lazar, un procuror de curte de apel, cum sunt mulți in țara a ajuns șef. Bine, Kovesi a plecat de mult- mult mai jos. Nițu a fost impus de Ponta și el tot dintr-o poziție profesională medie pentru sistemul parchetelor doar pentru ca ii fusese coleg de facultate. Cu fiecare nume, cu fiecare candidatura, s-a trecut prin Consiliului Superior al Magistraturii ca rata prin apa pentru ca de fiecare data exista in spate o decizie politica, pusa apoi in aplicare de sistemul judiciar. Cu sau fără avizul pozitiv al CSM politicienii și-au impus și numit întotdeauna preferații in pozițiile de conducere din Justiție, fie in parchete, fie in fruntea instantelor.

Din toată învălmășeala politica a “cazului Lazar” singurul lucru esențial este dacă in dosarul sau de candidatura procurorul din Alba Iulia a strecurat un document de clasare a unui dosar privindu-l pe Iohannis, primarul de Sibiu. De ce sa faci o asemenea idioțenie? Dacă Iohannis a achiesat la așa ceva și-a dat foc la valiza, adică laal doilea mandat.

In rest rămâne cum am stabilit la “Dosar de politician”: daca vrem Justiție independenta toate numirile de sefi sa fie făcute de către plenul CSM pe baza de concurs, cu examen scris și oral, transmise in direct. By the book, cum zice partenerul american strategic. Și pentru ca sa nu și-o ia in cap, și sa devenim “republica procurorilor”, separat de CSM trebuie sa funcționeze la Ministerul Justiției o adevărată Inspecție Judiciara.

Cum nimeni nu vrea independenta procurorilor în mod real, doar declarativ, niciun politician și niciun magistrat, nu ne rămâne decât sa îi fluieram la scena deschisă.

1 Comentariu

1 Comentariu

  1. Rachiteanu Adrian

    4 noiembrie 2018, 09:39 la 09:39

    Augustin Lazar stalpul justitiei romanesti este indispensabil pentru funcionarea statului de drept. El este ultima piedica in calea bolsevizarii Romaniei. Toti romanii il sustin pe Lazar si Iohannis stie asta, nu se poate face de ras fiind de acord cu revocarea

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Inapoi