Achitarea lui Victor Ponta a venit în după-amiaza zilei de 10 mai ca un eveniment complet neașteptat, cel puțin pentru cei nefamiliarizați cu elementele dosarului. Catalogat ca o remarcabilă înfrângere a DNA în fața instanței de judecată, cazul ar fi trebuit să facă valuri cu caracteristici de tsunami în dezbaterile politice ale zilelor ce au urmat. Cu toate acestea, PSD – promotorul justiției revanșarde în fața instituțiilor statului, a preferat o tăcere rezervată, scoțând în prima linie două-trei personaje suficient de anoste, cât să fie, dar suficient cât să treacă aproape neremarcate în peisaj.
Liviu Dragnea, tovarășul de odinioară al fostului premier, a tăcut mâlc și a preferat să își roage susținătorii din presă să îl ocolească în transmiterea reacțiilor.
Gabriela Firea, omul politic care respiră nervos la fiecare scriitură ce iese din zona osanalelor de presă, omul care a avut păreri despre premieri ce au urmat să plece și care se vrea a avea valențe analitice în interiorul PSD, n-a zis nici pâs atunci când a venit vorba de achitarea fostului coleg de partid. Primarul general a păstrat o tăcere egală în acest caz, deși pare că existența sa politică este conturată în jurul prezenței în presă, a reacției, a dreptului la replică: ajunge doar să gândești ceva ce nu-i convine, că te și trezești cu dreptul la replică peste tine.
Olguța Vasilescu, aceasta Ioana d’Arc a luptei împotriva abuzurilor, omul ce încă se mai crede simbol al prigoanei îndurate de PSD, cea care între două măriri de salarii își subțiază amenințător buzele la dușmanii partidului, a fost neașteptat de relaxată într-o zi în care ar fi putut puncta decisiv.
Cum – necum, vectorii de imagine ai partidului, oamenii recunoscuți pentru turneele de forță prin studiourile televiziunilor, au preferat să rateze aparent un moment excelent de a transmite că vin vremurile dreptății. Și uite așa, au rămas să spună două vorbe doar săracul Tudorel Toader și eternul Florin Iordache, care oricum nu prea aveau chef să detalieze sau să se revolte prea tare.
Punând cap la cap evenimentele ultimelor zile nu putem fi foarte departe de ipoteza care se conturează: toată această zbatere instituțională și mediatică a liderilor PSD pentru a convinge că lupta lor este una exclusivă în favoarea drepturilor și libertăților cetățenești se subsumează, de fapt, unui precis scop politic și de calcul electoral. Înfierarea Binomului, turneele de propagandă la nivel înalt prin studiouri media, augmentarea dezvăluirilor de presă, par a fi folositoare liderilor PSD doar dacă toate acestea converg către întărirea forței politice a partidului care se află la guvernare și a liderului său suprem.
Este lesne de înțeles atunci, de ce achitarea lui Victor Ponta nu a fost o miză mediatică pentru Dragnea și luptătorii dreptății din PSD, ba chiar îi cam încurcă în strategia de demonizare publică construită pentru alții.
Cazul în sine, ar fi fost excelent – doar să nu fi fost vorba despre Victor Ponta. Fostul premier a pierdut partidul și puterea executivă în urma celei mai ample acțiuni de acuzare a acestuia ce nu s-a petrecut doar în biroul procurorului, ci a beneficiat de o campanie media pe măsură. Fapt care, în mod paradoxal la vremea respectivă și explicabil acum, a convenit de minune actualului președinte al PSD.
Achitarea lui Ponta în prima etapă, aduce confuzie atât în rândul activului de partid PSD-ist, aceștia fiind dezorientați între amintirea unui premier aflat la antipozi față de emanația actuală a lui Liviu Dragnea și faptul că fostul lider PSD a plecat cu scandal spre fondarea unui nou partid.
Cu toate acestea, fostul premier, deși a reușit ca la scurt timp de la plecarea din fruntea partidului, să intre într-un conflict extrem de neprotocolar cu principalii lideri ce au preluat partidul, rămâne însă foarte bine cotat în simpatiile celor care reprezintă eșaloanele doi și trei din PSD. Cu o carismă net superioara lui Dragnea, mai aplecat către înțelegerea jocului strategic și cu alura de victimă bine conturata, Ponta poate să îi încurce jocurile actualului președinte PSD.
Acesta a deschis deja un nou front de luptă, nu tocmai facil pentru Liviu Dragnea, mai ales că poate fi de natură să ii compromită aura ridicolă de jucător nu doar la nivel național, dar și între cele mai influente puteri ale lumii.
Cu certitudine, achitarea lui Victor Ponta a adus câteva clarificări extrem de necesare în peisajul public:
1. a aprins lumina în camera unde PSD își exersează discursurile anti-sistem, arătând explicit că scopul politic de întărire și preluare a puterii totale în Romania este rațiunea fundamentală ce îi mână pe liderii PSD în lupta împotriva abuzurilor. Astfel, devine clar că pentru Liviu Dragnea contează doar abuzul ce servește întăririi propriei puteri și, nicidecum, pentru ranforsarea unor proceduri și practici democratice.
2. relansează bătălia pe zona stângă a eșichierului politic, știrbind pe fiecare zi ce va trece imaginea de lider absolut a actualului președinte PSD
3. aduce o noua voce în peisajul celor care pretind a fi luptătorii dreptății și a instaurării justiției reale, fapt care poate complica dramatic parcursul lui Călin Popescu Tăriceanu, alergător destul de nestingherit pe acest culoar discursiv.
În rest, rămâne cum am stabilit: dreapta politică pare că și-a luat vacanță, atunci când nu se ceartă între ei, Klaus Iohannis rămâne un președinte care trebuie să își găsească singur resorturile de a face față asalturilor lansate de adversari, iar preconizata lupta fratricida ce va lovi PSD va întrece aproape orice în dramatism și spectaculozitate. Și atunci să vezi dezvăluiri !
Autor
Urmărește știrile PSNews.ro și pe Google News
