Curtea Constituțională a României (CCR) a publicat motivarea Deciziei nr. 206 din 8 aprilie 2025, prin care a admis excepția de neconstituționalitate și a scos din joc art. 494 alin. (9) din Codul administrativ (OUG nr. 57/2019). Textul îi permitea Guvernului să stabilească, prin hotărâre, regulile de constituire și funcționare ale comisiilor de disciplină pentru funcționarii publici. Curtea a spus limpede: un asemenea transfer al „esențialului” din statutul funcționarilor în zona infralegală nu are ce căuta într-un stat de drept. Decizia e definitivă și obligatorie, fiind pronunțată cu unanimitate de voturi.
Cazul a pornit dintr-un litigiu ridicat de Sindicatul Național Pro Lex, în numele unui membru sancționat disciplinar, la Curtea de Apel Craiova. Deși articolul fusese între timp abrogat prin Legea nr. 153/2021, CCR a aplicat doctrina efectelor juridice care supraviețuiesc abrogării: dacă o normă ieșită din vigoare a produs efecte în cauza concretă, ea poate fi totuși controlată pe calea excepției de neconstituționalitate. În speță, comisia de disciplină chiar funcționase în baza articolului criticat, așa că judecata pe fondul constituționalității a mers mai departe.
Statutul funcționarului public, materie de lege organică
În centrul motivării stă principiul – repetat obsesiv în jurisprudența Curții – că statutul funcționarilor publici aparține legii organice. Raportul de serviciu al funcționarului este unul statutar, distinct de raportul de muncă al salariatului obișnuit, iar regulile care îl nasc, îl guvernează și îl sting – inclusiv răspunderea disciplinară – trebuie să se regăsească în legislația primară, nu în hotărâri de Guvern. CCR a reamintit că sancțiunile pot merge până la destituire, adică până la încetarea raportului de serviciu; tocmai de aceea „procedura disciplinară” e parte intrinsecă a statutului și nu poate fi lăsată la nivel secundar.
Curtea a constatat o gravă lacună de reglementare în capitolul privind răspunderea disciplinară din Codul administrativ, câtă vreme norma atacată împingea aspectele esențiale – constituirea comisiilor, compunerea, atribuțiile, modul de sesizare, procedura de lucru, căile de atac – înspre legislația subsecventă. Practic, funcționarul public ajungea să-și joace cariera după reguli impuse prin HG, nu prin lege, ceea ce lovește previzibilitatea și accesibilitatea normei.
Deja-vu constituțional: copia din 2019 a textului doborât în 2020
Motivarea notează că art. 494 alin. (9) a reprodus, „la indigo”, soluția din vechea Lege nr. 188/1999 – declarată deja neconstituțională prin Decizia CCR nr. 737/2020. Or, dacă o soluție legislativă a fost invalidată, rescrierea ei sub alt număr de articol nu o salvează. Curtea „reiterează” considerentele din 2020 și le aplică mutatis mutandis, fără ezitare: esențialul comisiilor de disciplină nu se reglementează prin hotărâre de Guvern.
În plus, CCR marchează un efect „în cascadă”: încălcarea art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituție (rezerva de lege organică) atrage, prin consecință, încălcarea art. 1 alin. (4) (separația și echilibrul puterilor) – pentru că Executivul primește, de facto, o competență de legiferare – și a art. 1 alin. (5) (calitatea legii), câtă vreme cadrul primar rămâne lacunar și imprevizibil. E o „triplă” sancțiune constituțională, cu miez în protejarea carierei publice de arbitrariul normativ.
Ce rămâne în vigoare astăzi și cum se repară greșeala de ieri
Curtea observă, totuși, că după 2021 regulile privind constituirea și procedura comisiilor de disciplină au fost „ridicate” la nivel de lege în anexa nr. 7 a Codului administrativ. Aceasta este, din perspectiva Curții, direcția corectă de tehnică legislativă: normele esențiale au rangul cerut de Constituție. Faptul nu anulează însă obligația de a judeca spețele născute sub imperiul vechii soluții, acolo unde comisiile au funcționat în baza articolului neconstituțional.
Practic, toate actele disciplinare clădite pe fundamentul trimiterii la hotărâri de Guvern pot fi reevaluate în contencios, sub un dublu filtru: lipsa bazei legale de rang organic pentru procedura comisiilor și încălcarea garanțiilor de previzibilitate.
Din sala de judecată la doctrină: un standard consolidat
Motivarea reface, cu spirit sistematic, traseul jurisprudențial al CCR din ultimul deceniu: de la funcționarii cu statut special (Decizia nr. 392/2014) la regulile comisiilor (Decizia nr. 803/2015) și până la „marea invalidare” din 2020, Curtea trage aceeași linie roșie – compunerea, atribuțiile și procedura comisiilor de disciplină sunt „reguli esențiale” și stau exclusiv în lege organică. Orice tentativă de a coborî aceste reguli în hotărâri de Guvern este, de plano, suspectă de neconstituționalitate.
În același timp, Curtea reamintește cât de sever poate fi impactul sancțiunilor disciplinare asupra carierei publice – de la diminuări salariale până la destituire –, motiv pentru care garanțiile procedurale trebuie să fie robuste, transparente și accesibile în chiar textul legii. Acolo se joacă dreptul la apărare al funcționarului, acolo se trasează compatibilitățile și incompatibilitățile membrilor comisiei, acolo se fixează termenele și căile de atac. Nu într-un act executiv, variabil și precar.
Citeste mai mult AICI
Autor
Urmărește știrile PSNews.ro și pe Google News
