Un document depus de compania farmaceutică Pfizer într‑un proces în instanţa din Bruxelles arată că autorităţile române au avut o conduită „haotică” şi contradictorie în relaţia contractuală privind achiziţia de vaccinuri anti‑COVID, ceea ce a contribuit la pierderea procesului de către România şi la obligaţia de plată a unor sume semnificative, potrivit unei analize publicate de G4Media.
Conform documentului obţinut de jurnalişti, după semnarea celui de‑al treilea Acord de Achiziţie cu Pfizer în mai 2021, autorităţile române au ridicat numeroase obiecţii şi au modificat de mai multe ori cererile privind livrările de vaccinuri, invocând diverse probleme logistice şi de depozitare.
Schimbări frecvente şi refuzuri de soluţii propuse
Unul dintre episoadele citate de Pfizer în cererea de chemare în judecată vizează luna noiembrie 2022, când România trebuia să primească 3 milioane de doze de vaccin. Iniţial, pe 16 noiembrie, autorităţile române au solicitat livrarea integrală a dozelor în şapte locaţii diferite, deşi notificarea a fost făcută după termenul contractual prevăzut. Pfizer a acceptat totuşi cererea.
Doar două zile mai târziu, pe 18 noiembrie 2022, România şi‑a schimbat poziţia şi a comunicat că nu dispune de capacitate de depozitare adecvată pentru cele 3 milioane de doze, cerând reducerea livrării la doar 699.840 de doze. Pfizer descrie această schimbare drept „surprinzătoare”, întrucât problemele de stocare fuseseră invocate încă din februarie 2022.
Refuzul depozitului central şi renegocierea
Tot în noiembrie 2022, Pfizer a propus statelor membre UE folosirea unui depozit centralizat pentru vaccinuri, care ar fi ajutat România să rezolve problemele de capacitate de stocare, dar autorităţile române au refuzat iniţial această opţiune, apoi au cerut să adere la mecanism, pentru ca, în final, să revină din nou asupra deciziei.
Un alt punct critic invocat de producător este refuzul României de a accepta amendamentele propuse în mai 2023, care ar fi permis fie reducerea comenzilor prin plata unei taxe de flexibilitate, fie livrarea eșalonată pe o perioadă de patru ani a dozelor rămase. România nu ar fi răspuns acestor propuneri şi nici nu a făcut comenzile necesare pentru reluarea livrărilor după suspendarea temporară a acestora.
Acuzarea unei conduite „inacceptabile”
În cererea sa, Pfizer afirmă că România „nu și‑a respectat obligaţiile care îi reveneau în temeiul Acordului de Achiziţie de a prelua livrarea şi de a plăti dozele contractate”. Compania suţine că, în ciuda eforturilor sale de a oferi soluţii flexibile — inclusiv realocarea de doze către alte state participante, schimburi între ţări sau modificarea calendarelor de livrare — autorităţile române au persistat în schimbările de poziţie şi în refuzuri. Această atitudine este descrisă ca fiind nu doar „inacceptabilă”, ci şi „prejudiciabilă” pentru încrederea în autorităţile publice, potrivit documentului.
Cadrul procesului şi consecinţe financiare
Procesul intentat de Pfizer în 2023 are ca miză obligaţia României de a prelua şi achita sute de milioane de euro pentru doze de vaccin anti‑COVID nepreluate după ce autorităţile au refuzat livrările. În martie‑aprilie 2026, un tribunal din Bruxelles a decis în primă instanţă că România trebuie să achite aproximativ 600 de milioane de euro pentru dozele rămase, iar această hotărâre este executorie, cu posibilitatea de a fi atacată cu apel.
Reacţia autorităţilor române a fost să sublinieze provocările logistice şi scăderea cererii de vaccinuri anti‑COVID, argumentând că contractul iniţial a fost semnat într‑un context epidemiologic diferit şi că renegocierea nu ar fi adus avantaje financiare.
Autor
Urmărește știrile PSNews.ro și pe Google News
