Am citit cu interes maxim mesajul lui Ciucă de ziua Serviciului Român de Informații. E un reflex, din perioada în care politicienii erau sofisticați iar aceste mesaje conțineau indicii despre politicile viitoare. Azi nu mai e cazul. Comunicatul este scris parcă de chatGPT. Zic „parcă” pentru că am găsit și un dezacord profund uman, care-i dă o tușă tipic românească.
„Celebrăm astăzi 33 de ani de existență a Serviciului Român de Informații…” – hai să nu sărbătorim perioada Virgil Măgureanu.
„Ne aflăm într-o perioadă de dezvoltare alertă a noilor tehnologii – aliat, motor de creștere economică dar și sursă de vulnerabilități” – asta mi se pare cu adevărat important, că 80% din tehnologiiile la care acum 10 ani avea acces doar SRI se află azi în laptopurile a 80% din populația lumii.
„Vedem zi de zi, prin acțiunile hibride ale Federației Ruse îndreptate direct și către cetățeni (…) și în România, împotriva propriilor noștri cetățeni” – dacă eram ziarist programam cât mai rapid un interviu cu Ciucă, pentru că pasajul ăsta e o știre în sine, care merită dezvoltată.
„Comportamentul agresiv al Federației Ruse (…) ținta predilectă a atacurilor hibride vizează construcția încrederii, prestigiul și relevanța statului, a instituțiilor sale” – aici trebuie să recunoaștem că rușii au câștigat deja. Nimeni din țara asta nu mai are încredere nici de-o ciungă în statul român. Dar asta ar însemna că rușii controlează 90% din politicienii noștri, că ăștia ne-au dus cu încrederea unde suntem.
„Strategia Națională de Apărare a Țării plasează cetăţeanul în centrul acţiunii instituţiilor publice (…) pentru a putea să transmitem fiecărui cetățean român sentimentul de stabilitate, de siguranță pentru sine și familia sa”. Nu. Nu are cum să fie asta Strategia, pentru că fix aici pierdem cu fiecare zi care trece, statul român se poartă ca un agresor sau ca un opresor fix cu cetățeanul român, neuitând să ia partea tuturor entităților statale sau comerciale străine.
„Bătălia pe care o ducem astăzi în războiul hibrid pe care-l purtăm zi de zi este cea pentru construcția, menținerea și susținerea credibilității acțiunii noastre în ochii cetățeanului”. Cum ziceam, bătălia asta a fost pierdută deja.
„SRI este o instituție modernă (…) este firesc să respectăm și să prețuim inteligența, discreția și performanța”. Așa e. Dar habar n-avem. Nici oficial, nici neoficial. SRI este atât de înconjurat de secretomanie încât și dacă ai vrea să susții sau să participi la acțiunile lui n-ai avea cum.
„Patriotism, Onoare și Profesionalism sunt valori recunoscute ale Serviciului, pe care le-am remarcat și în activitatea din ultimul an”. Cum ziceam, poate știe Ciucă ceva ce nu mai știe nimeni.
„Sunt onorat să recunosc sacrificiile și limitările personale pe care le asumă angajații acestui Serviciu pentru a menține echidistanța, discreția și preeminența legii în toate „. Și noi, desigur. Dar mi-ar fi plăcut și un pic de mustrare la final: de ce intră drogurile în țara asta cum intră Cristi Borcea în cine vrea? Cum am ajuns la rețele de mii, nu de zeci sau sute, de prostituate și cerșetori? Cum e posibil ca majoritatea companiilor străine să facă optimizări fiscale care, în contabilitatea companiilor românești sunt numite evaziuni fiscale? Când o să fie definită poluarea solului o amenințare la securitatea națională? Și altele, aș putea continua pe zece pagini, dar nu asta e ideea. Ideea era să-l văd pe Ciucă nu doar politicos de parcă vorbea despre șefii lui, ci ca un șef al oamenilor lui.
