Scuze că pic așa, ca bătrânul din tren, dar eu abia duminică am văzut ce-a postat Dacian Cioloș pe 8 martie. A scris ceva de genul „La multă lumină părții feminine din noi„, lucru cu care am empatizat imediat, eu cânt la volan numai muzică de fetițe, să mă auzi pe refrenul de la cântecul ăla dramatic din Titanic, am uitat cum îi zice, îți vine să-mi dai o floare. Peste ochi.
Dar cam aia e. Nu-s mândru că nu-s femeie, oricine știe că femeile sunt mai deștepte decât bărbații. Dar sunt sigur. Și cred că e ok așa. Oamenii din jurul meu și persoanele la care țin au așteptări de la mine fix din perspectiva asta, n-ar vrea nimeni să mă enervez dacă-mi rup o unghie, dacă nu-mi stă bine părul sau dacă mă mai întâlnesc cu un tip care poartă aceeași rochie ca mine. Cu alte cuvinte, eu îi zic mereu femeii din mine „lasă-te jos, să nu te vadă careva”.
Dacian Cioloș, însă…. Nu vreau să insinuez că. Nici n-ar merge. Omul poartă pantaloni, nu fustă, e însurat cu o tipă cultă și fermecătoare. Nu cred că vrea să iasă din dulap. Cred, însă, că se pregătește pentru singurul mesaj politic care i-a mai rămas, după ce le-a făcut zob pe celelalte.
Dacian Cioloș nu mai poate vorbi, ca politician, despre suveranitate, patriotism, interes național, români, exploatarea geostrategicii de care ne bucurăm, religii, mediu, alimente, energie, Delta Dunării, război. A făcut-o, în ultimii zece ani, și ne-a lămurit pe toți ce vrea, de ce și pentru cine. Singurul lucru care-l poate readuce în politica mare, ca un personaj complet nou, neșifonat, este un public nou. Acel public care se uită tot timpul la partea feminină din el. Un public care în țara asta nu prea există așa, la vedere, din cauza narativului oficial care spune că românii sunt intoleranți cu minoritățile sexuale, lucru cu care nu sunt de acord, în toate anturajele mele nu am văzut niciodată manifestări active împotriva lor, iar eu umblu mai mult decât Cioloș.
Cum, însă, în cabina de vot ești cine vrei tu, că nu te vede nimeni, Cioloș și-a făcut acest calcul: „Dacă las iluzia că sunt reprezentantul ideal al acestui public, pot să monetizez voturile lui, că ale altor oameni nu mai am cum, și la final am scuza perfectă pentru previzibilul eșec: ăștia ai mei sunt puțini, că românii sunt intoleranți. Un fel de „nu mă meritați”. Cam ca Nokia.
Ce vreau să zic este că Dacian Cioloș își pregătește ieșirea din istorie pe ușa din sp…, nu, trebuie să găsesc altă comparația, că asta sună aluziv. Revin.
Autor
Urmărește știrile PSNews.ro și pe Google News
