După Ana lui Manole, altă Ană se sacrifică pentru noi, dar eu n-am înțeles mai nimic. Ăsta nu e un set de concluzii, ci un set de nedumeriri.
N-am înțeles de ce unele terenuri n-au jurisdicții clare pe teme comune, ca salubritatea sau securitatea. Din ce știu eu, fiecare palmă de pământ are un stăpân, iar stăpânul ăla are niște obligații.
N-am înțeles cine a plantat în tipa ucisă de câini, care mai fusese mușcată atroce de câini, ideea că expresia „a-ți învinge frica” se referă și la întoarcerea în locuri periculoase. Că acum mi-e teamă că niște copii abuzați se vor duce din nou în vizită la pedofilul care i-a momit cu bomboane, turiștii bătuți se vor duce iar în barul rău famat unde și-au luat-o etc.
N-am înțeles ai cui erau câinii și cum au fost identificați ca fiind autorii crimei. Le-au făcut clisme și analize la ce-au în stomac sau pur și simplu au mărturisit?
N-am înțeles de ce oficialii, în loc să se unească într-un demers comun de găsire a unei soluții, își aruncă unul altuia responsabilitatea.
N-am înțeles cum de avem câini fără stăpân când România are pe facebook cel puțin 8 milioane de iubitori de câini, din care 7 milioane nu au, încă, decât gif-uri cu câini și limbaj de psihopat.
Am înțeles, însă, când vom avea următoarea victimă. Băiețelul mâncat de câini – s-a petrecut în 2013, iar japoneza ucisă de câini – în 2016, deci avem o progresie geometrică de tip [3, 6, …] deci urmează 9, hai că ne auzim în 2032 să discutăm din nou ce NU putem face.
