Skip to content
Politică

Ce-ar fi dacă Florin Cîțu ar primi ”în jur de 15%”, precum copiii?

Inquam Photos / George Calin

Mărirea alocațiilor copiilor, anunțată de Florin Cîțu, ar fi de râs dacă România n-ar fi România și dacă situația a mii și mii de copii n-ar fi disperată. Ar fi de râs dacă România n-ar fi înregistrat a doua cea mai mare creștere a prețului la bunurile de consum din Uniunea Europeană. În fine, ar fi de râs dacă România n-ar fi înregistrat circa un milion de noi șomeri și șomeri tehnici în contextul pandemiei.

Dar lucrurile nu pot fi luate în râs. Pentru că România, din nefericire pentru copiii ei, este totuși țara pe care o știm cu toții. Prins cu nasul în Excel-ul zilnic, Florin Cîțu a uitat să transforme cei 15% în bani reali, în așa fel încât să înțeleagă pe deplin care va fi ”impactul măsurii sale.” Părinții au acest obicei, altminteri normal, de a calcula ce înseamnă banii în plus care intră în bugetul strâmtorat al familiei. Transpuși în viața de zi cu zi, banii lui Cîțu arată cam așa:

1. 15% înseamnă că un copil cu vârsta cuprinsă între 0 și 2 ani va primi 45 de lei în plus la alocație.

Ca să punem lucrurile în perspectivă:

* Un lapte praf decent pentru nou-născuți costa în jur de 30 de lei. Deci majorarea pentru această categorie de vârstă nu va fi suficientă nici pentru 2 cutii de lapte praf.

* Un bax de scutece fără pretenții pentru nou-născuți costa în jur de 30 de lei. Deci majorarea pentru această categorie de vârstă nu va fi suficientă nici pentru 2 baxuri de scutece.

* Un body din bumbac pentru un nou-născut costă minim 15 lei, deci majorarea va ajunge doar pentru 3 body-uri în plus, pentru niște copii care cresc, câțiva centimetri buni, în calupuri de câte o lună.

2. 15% pentru copii cu vârste cuprinse între 2 și 18 ani înseamnă 22.5 lei în plus la alocație

Ca să punem lucrurile în perspectivă:

* O pereche de adidași de vară pentru copii și tineri, costă minim 60 de lei. Minim! Ar fi nevoie de trei alocații mărite pentru ca mărirea să genereze suficienți bani pentru o pereche de încălțări. Până când banii ar fi strânși, ar veni toamna, iar încălțările impermeabile sunt mult mai scumpe.

* O tabletă, fără performanțe, fără pretenții, de la un brand low-end, esențială pentru școala online, costă, minim 100 de lei. Deci ar fi nevoie de 5 luni de majorare 15% pentru o asemenea achiziție. Doar că, majoritatea copiilor vor începe școala, probabil inclusiv în regim online, peste aproape 1 lună și puțin.

* Un caiet A5 cu 48 de file costă 5 lei (copiii au nevoie de minim 5-6 bucăți), un stilou fără pretenții cu 2 rezerve costă, la rândul său, minim 6 lei, un set de rigle-raportoare costă în jur de 7 lei, o radieră, cam 50 de bani, un creion ar fi cam 1 leu, în librăriile de cartier poți găsi un ghiozdan de 27X24X8 cm la 7 lei, la fel ca și acuarele la 7 lei, creioane și carioci la set la 3 lei, totalizând, pentru un trusou sărăcăcios de clasa zero, minimul absolut de 56.5 lei (la doar 5 caiete cumpărate). Ceea ce sugerează că, de la momentul majorării, ar fi nevoie de minim 3 luni de mărire ”generoasă,” chiar și la aceste prețuri minime, pentru ca achiziția să fie făcută.

La toate aceste calcule operate oarecum la întâmplare ar trebui adăugat faptul că mărirea de alocație va fi ”în jur” de 15%. Nu 15%. Problema este cu atât mai gravă cu cât devine evident că viziunea guvernului pentru generația de mâine este că cei mici se vor încălța cu ”în jur de” un pantof sport, sau că vor îmbrăca ”în jur de 3 body-uri” pe lună. Ceea ce ne duce la spiritul empatic al domnului Cîțu în sine. Cum ar fi oare ca, într-un univers paralel, să avem un Cîțu care este la cheremul general al populației, nu invers. Ce-ar fi dacă, populația ar decide acolo ca Ministrul de Finanțe să mănânce, lunar, ”în jur” de câteva omlete, sau să se încalce cu ”în jur de” un pantof. Sau prețiosul său sheet excel macro-economic să funcționeze pe ”în jur de” un calculator. Ar fi imposibil de imaginat un asemenea univers. Pentru că, în lumea normală, un copil în creștere nu are nevoie de ”în jur” de două pachete de lapte praf, iar un adolescent nu poate performa școlar cu ”în jur de” 22.5 lei în plus la alocație.

Optimiștii convinși vor spune că sunt bani dați, nu luați, și că orice sprijin guvernamental în plus ajută. Poate fi o abordare corectă. Ceea ce ei uită este că, prin așa-zisa eșalonare a măririi alocațiilor, Cîțu nu dă nimic. El de fapt ia de la fiecare copil cu vârsta cuprinsă între 0 și 2 ani, ”în jur de” 225 de lei și de la fiecare copil cu vârsta cuprinsă între 2 și 18 ani ”în jur de” 127.5 lei. Măcar să ne spună și nouă ce face cu ei.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *