Skip to content
Politică

Ce NU s-a spus despre discursul lui Wess Mitchell la Atlantic Council. Dungaciu: Un exemplu de comunicare strategică!

Dan Dungaciu, directorul Institutului de Știinţe Politice și Relaţii Internaţionale al Academiei Române, a tranșat discursul lui Wess Mitchell susţinut la Atlantic Council pe 18 octombrie 2018 şi intitulat „Championing the Frontlines of Freedom: Erasing the «Grey Zone»

Concret: în articolul menționat mai sus, Dungaciu constată faptul că discursul lui Mitchell  „vizează nu doar regiunea, ci (mai ales) România„.  În acest context, Dan Dungaciu declară că „două sunt elementele care trebuie să ne preocupe în mod deosebit  şi asupra cărora nu ne-am aplecat la Bucureşti cu atenţie strategică, primul, cel mai important, vizează Ungaria, al doilea, Republica Moldova.”

Redăm un fragment din analiza pe care a realizat-o Dan Dungaciu:

Este inacceptabil ca aliaţii Americii în Europa Centrală să sprijine proiecte precum Turkstream II şi să menţină acorduri confortabile în energia nucleară care fac regiunea mai vulnerabilă chiar faţă de Rusia, teama de care fiind tocmai motivul acestor state de a se integra în NATO. Aluzia e mai mult decât străvezie.

În primul rând, să reamintim aici rapid că Turkish Stream (prescurtat TurkStream) vizează un proiect agreat între Rusia şi Turcia în octombrie 2016, cu două componente: prima vizează consumul domestic din Turcia, a doua gaze pentru state din sudul şi estul Europei. Scopul strategic este scăderea dependenţei Rusiei de tranzitul prin Ucraina şi, evident, prezenţă tot mai consistentă a Rusiei în UE şi în Balcanii de Vest.

Ghici la cine făcea oficialul american aluzie? Pur întâmplător, premierul Viktor Orban, aflat pe 18 septembrie 2018 într-o vizită al Moscova (a câta?), a cerut Rusiei să extindă conducta de gaze naturale Turkish Stream în Ungaria şi mai departe în Europa. Viktor Orban a spus explicit la întâlnirea recentă cu liderul rus: „Nu trebuie să fie niciun secret pentru nimeni că Ungaria vrea ca şi conductele care sunt construite acum prin sudul ţării să treacă prin Ungaria“. O spune cineva care a şi dat garanţii de extindere a colaborării energetice dintre Moscova şi Budapesta după ce acordul de furnizare de gaze ruseşti se va încheia în 2020. (Asta spre stupefacţia unora de la Bucureşti, care argumentau direct sau indirect despre necesitatea livrării gazului din Marea Neagră Ungariei tocmai pentru că vecinul nostru UE şi NATO (sic!) va rămâne fără gaze după 2020, când nemiloasa Rusiei nu îi va mai furniza cantităţile necesare. În realitate, e taman pe dos, iar „generoasa“ Românie devine fraierul poveştii: Ungaria, la fel ca R. Moldova, va juca şi cu Estul şi cu Vestul în materie de negociere a contractelor de gaze. Budapesta o va face cu ajutorul gazelor din Marea Neagră, Chişinăul cu ajutorul conductei construită până la Chişinău de către România, care a cumpărat special pentru asta o companie pe care a mai plătit-o odată anterior!).

Care a fost răspunsul lui Vladimir Putin către solicitarea lui Viktor Orban? Elocvent: „Nu exclud că după ce Turkish Stream se va realiza, una dintre extensiunile sale pe uscat să treacă prin Ungaria“.

În al doilea rând, referinţa la Ungaria este şi mai ţintită, când Wess Michell vorbeşte despre „acorduri energetice pe energie nucleară“, pe care unii aliaţi le-ar urmări şi încuraja în relaţia cu Rusia.”

Articolul poate fi citit în întregime pe: Adevarul.ro

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *