Skip to content
Editorial Opinii

Ce punem în locul presei?

psnews.ro

Dezbaterea organizată de prezidențiabilul PNL, Klaus Iohannis, marți seara, cu reprezentanții mass-media, care va avea loc în Aula Bibliotecii Centrale Univeristare Carol I, a încins spiritele în presă.

Pe de o parte, demersul președintelui de a avea o discuție de 2-3 ore cu jurnaliștii a fost lăudat de o mare parte a societății civile, însă, pe de altă parte, a fost aspru criticat de de cei care, deși se autointitulează „mari jurnaliști”, nu au primit un loc la masa lui Klaus Iohannis. România a devenit peste noapte expertă în „părerologie”. Mai nou, oricine are o părere despre ceva și cineva, pe care și-o postează ulterior pe pagina de Facebook, devine brusc analist politic sau chiar jurnalist. Zic asta pentru că în cazul multora dintre ei habar nu au cu ce se mănâncă jurnalismul.

MISIUNEA jurnalistului este de a INFORMA un public larg cu privire la evenimentele care se derulează în diferite domenii ale societății, de la cel politic, social, cultural, sportiv, până la cel monden.

Întrebare pentru „părerologi”: când ați scris ultima oară un articol de informare? Când ați analizat ultima oară obiectiv un fapt, fie că v-a plăcut sau nu Dăncilă sau fie că l-ați iubit sau nu pe Klaus Iohannis? Când ați informat ultima oară?  Mulți „jurnaliști” au început să scrie despre „falsa” dezbatere a lui Klaus Iohannis, dar au „uitat” să vorbească și despre „falsele” teme și preocupări cu care reușesc să iasă în evidență. Presa s-a degradat, din păcate. În același ritm galopant s-a degradat și raportarea politicului la presă.

Fără să vrea sau nu, o parte a presei a căzut în capcana jocurilor politice și a ajuns să fie instrument de propagandă electorală în scandaluri politice. Iar „părerologii” au început să fie folosiți drept colportatori de fake news, deghizați peste noapte în jurnaliști.

Dezbaterile organizate de Viorica Dăncilă și Klaus Iohannis au reușit să împartă breasla jurnaliștilor în două, și accentuez jurnaliști, nu „părerologi”, transformându-i peste noapte în partizani politici, situându-i de o parte sau de altă parte a baricadei.

A ajuns în România jurnalismul activism politic împachetat într-o hârtie imprimată cu agenda cetăţeanului? Și dacă da, ce punem în locul presei?

Până una alta, iată ce spunea acum câțiva ani scriitorul Umberto Eco: „Reţelele de socializare dau drept de cuvânt unor legiuni de imbecili care înainte vorbeau numai la bar după un pahar de vin, fără a dăuna colectivităţii. Erau imediat puşi sub tăcere, în timp ce acum au acelaşi drept la cuvânt ca şi un premiat cu Nobel. Este invazia imbecililor. Televiziunea a promovat idiotul satului faţă de care spectatorul se simţea superior. Drama internetului este că l-a promovat pe idiotul satului ca purtător de adevăr„.

 

 

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *