Skip to content
Opinii

Ce rămâne în istorie din alegerile noastre

Istoria comite un act de nedreptate socială ocupându-se de dramele și victoriile celor puternici, descriind doar triumfurile și dezastrele suveranilor, ale șefilor de state. Prea puțin rămâne în paginile cărților de istorie din mizeriile îndurate de anonimi, ca și când suferința lor n-ar avea legitimitate.

Drama copilului care și-a găsit sfârșitul, în această toamnă, în fosa din curtea școlii ar trebui să rămână în istorie la capitolul „Modernizarea statului, de Traian Băsescu”. Povestea sinistră a morții acestui copil ar fi, în orice societate civilizată, o bombă cu ceas. Una dintre situațiile de criză pe care niciun strateg de campanie electorală nu și-ar dori-o… Indiferent de munții de bani pe care îi câștigă. Gândiți-vă cum ar putea strategii americani, germani sau de ce naționalitate or mai fi ei, să se asigure că mâine sau în ziua de dinaintea votului, nu se va întampla din nou. Că nu va cădea iar un copil într-una dintre sutele de latrine medievale din școlile românești. Ce să facă staff-urile de campanie, să ia țara la picior, să construiască toalete sau să aducă în școli toalete ecologice?

Din punct de vedere electoral, demersul n-ar fi prea rentabil. În România rurală, armatele de votanți disciplinați sunt ușor de aliniat. Electoratul sătesc nu e o miză. Oricum se încolonează la ordinul primarului sau al preotului. Lupta se dă pentru câștigarea tinerilor, a studenților, a oamenilor înstăriți, din mediul urban. A celor care își duc copiii la cele mai bune grădinițe și pentru care dilema este aceea de a alege între dorada cu broccoli și somon cu spanac, pentru prânzul micuților. Pentru ei, povestea copilului căzut în fosă e oricum… neverosimilă. Păpușarii campaniei electorale din România, fie ei bătrâni mohicani autohtoni sau creiere vizionare din străinătate, nu dau deloc impresia că se arată prea empatici cu electoratul român. Au doar câteva butoane la dispoziție. Aceleași. Dezvăluiri personale, avertismente revansarde, poate ceva picanterii de alcov, totul în umbra serviciilor sau a fostei Securități.

Atât de îngustă să fie perspectiva prezidențialelor în România sau asta e marja de manevră? Cine este totuși Deus ex machina? Cine dictează partitura? Și în interesul cui? Dacă electoratul poate fi tras în bârfa mică și efemeră, ce rămâne pentru istorie? Cât de eroic va răsuna pentru posteritate întrebarea decisivă, „ți-a plăcut aseară la Vantu?”, adresată contracandidatului său, Mircea Geoana, de către Traian Băsescu, la precedentele alegeri prezidențiale.

Au rămas mai puțin de două luni până la alegeri, iar nunta lui George Clooney pasionează mai mult decât programele lui Victor Ponta și Klaus Iohannis. Poate doar fonoteca de aur să-și amintească peste ani de discursul chinuit al domnului Iohannis, citit anemic de pe un prompter poate prea îngust…

5 comentarii la “Ce rămâne în istorie din alegerile noastre

  1. Acest editorialface parte ca de obicei din zona manipularii. Daca socotim asa, ziaristul care a rupt bariera, e rezultatul ipocriziei tuturor ziaristilor care de ani de zile scriu in solda cuiva din politica, ducandu-si chiar colegi de breasla, pe unii mai vulnerabili infata unor astfel de situatii. Lipsa de etica profesionala a breslei ziarisrtilor fac loc unor astyfel de lucruri. Tot asa de vinovat e basescu de fosa din curte pe cat e scriitoarea articolului de soarta colegului ei. Voi scrieti istoria de la an la an. Ascultati-va inregistrarile de acum catva ani si veti vedea ca-i asa, in marea majoritate a ziaristilor. Apropo de istorie: ministrii lui Ponta sunt pregatiti sa declare tara ca fiind una daco – romana ce se trage din pui de vulpe. Nu realizeaza nimeni ca oamenii astia sunt niste mizerii, nu numai prin necunoasterea istoriei ci prin banalul fapt ca nu cunosc nici macar biologie. m-am uitat din curiozitate la statuia culupoaica sa vad cum dracu a putut gresi asa, gunoiul ala de ministru. Deci, omul asrta, vazand statuia, s-o fi gandit ca nu-i caine |(pentru astia caine inseamna pitbull, lup german ) sicum n-or fi vazut in viata lor un lup, s-o fi gandidt ca-i vulpe. Sper ca dupa Basescu, fiecare din copiii vostri sa aiba parte de profesorii lui Ponta!

  2. Fără să îi iau apărarea lui Băse, dar un lider se ocupă de modernizarea statului nu a comunităţii. Dacă puteţi să înţelegeţi nuanţa, e de bine. Dacă nu, vă sfătuiesc să vă eliberaţi din sclavie şi să nu vă mai închinaţi la politicianul mesianic, fie că e Băse, Poanta sau I-Klass!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *