CEDO a obligat ieri România să recunoască cuplurile gay. Să vezi circ acum. Că va trebui întâi să definim juridic ce este un „gay”. Iar apoi cuvântul „cuplu”. Cum procedăm dacă cuplul gay e format dintr-un homosexual și o lesbiană? Sau dacă cuplul e format din trei persoane dintre care unul se definește drept cuplu, sau recamier?
O să se dea drepturi civile speciale cuplurilor gay? De ce natură? Cumva unele de natură financiară? Că asta poate face ca multe babe amărâte să se alinieze, câte două, și să se ducă la Primărie pentru „ajutorul gay”. Evident, o să întrebe dacă trebuie să muncească la spații verzi pentru banii ăștia, ca la celelalte ajutoare.
Și aici ne întoarcem iar la aspectul juridic. Cum o să se reglementeze conceptul de „cuplu gay recunoscut”? Cu martori? Dacă babele alea se declară gay vor trebui să aducă alte babe, care să jure că așa-s de mici, își fac cruci una alteia, mănâncă din colivă cu aceeași lingură, etc. Și pe ce-o să jure că spun adevărul? Pe Biblie? Vai de mine, dar în Biblie sunt numai grozăvii despre gay!
Se va putea cere reglementarea statutului de cuplu gay și prin terți? Că o să înceapă glumele proaste, gen „du-te, Marcele, și declară-i gay pe Fane și pe Cornel, că iar au dispărut împreună din șantier, să văd dacă îi dau afară sau le devin naș”.
O să fie delir. Eu abia aștept următorul miting al lui George Simion. Parcă-i văd: numai bărbați, șoldăr tu șoldăr, strigând…. ce? Ce poți să strigi la un miting de protest împotriva deciziei CEDO? „Jos gheii”? „Jos lesbienele”? Păi dacă strigi „jos lesbienele” într-un club se întorc spre tine cel puțin două tipe mișto care-ți vor răspunde: „Da, beibii, jos. Jos de tot, acolo unde tu nu ai voie. Să mori de ciudă!”
