Skip to content
Opinii & Analize

Celălalt Rareș. Adevăratul

Sâmbătă l-am văzut la ProTV pe puștiul-minune, cel cu monologul lui Vlad Țepeș. M-a impresionat la maxim. Am și scris pe fb că dacă începe și la noi nasoleala, eu o iau pe #magirl cu mine, sandwich-uri și două bâte și mergem să-l apărăm pe copilul ăsta. Pentru că dacă ăsta rămâne în viață ajunge președinte. Iar dacă ajunge președinte ne salvăm toți.

Evident că s-a reacționat în varii moduri la ideea mea. Cei mai mulți au fost de-a dreptul deranjați. “L-au spălat părinții pe creier”. “Emoție falsă”. “Mare căcat, nici nu știe ce-a spus”. Și cumva înțeleg.

Astăzi copiii cu adevărat interesanți din orașe recită ceva cu părinte unu și părinte doi, o critică pe Alba că Zapada că ce mare șmecherie că e albă, cer dreptul să-și schimbe sexul sau genul din clasa a doua și au un master în TikTok și doctorate în gaming.

La țară e ceva mai simplu. Dacă un copil de șapte ani trece proba: “hai, spune p***, să te audă și nășica”, învârte o pisică ținând-o de coadă și dă pe gât un păhărel de țuică, e ok, a trecut testul adulților.

Cu unul ca Rareș chiar nu avem ce face.

Auzi, că-i place Scrisoarea a Treia pentru Mircea cel Bătrân este foarte ferm. Păi cine mai scrie scrisori, băi țâcă? Și ce este fermitatea altceva decât neadaptarea la valorile celuilalt, care se poate simți lezat de lipsa ta de înțelegere? Ce-i cu protocronismul și antivalorismul ăsta european, Prisăcariu Rareș, marș în banca ta și mâine să vii cu tata tuns!

Cu toate astea, pentru că eu ador anacronismele, dacă e vreo problemă, mă ocup.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *