Povești de necrezut care au marcat istoria Jocurilor Olimpice. Nu sunt cele de dopaj care au devenit un adevărat flagel al lumii sportului. Nu, ci întâmplări cu adevărat memorabile, unele de domeniul absurdului.
Medalie de aur pentru lene la..maraton
În 1904, la Saint-Louis, în Statele Unite, a avut loc cea de-a 3-a Olimpiada a epocii moderne. Pe 30 august, pe o căldură dogoritoare de 32°C la umbră, 90% umiditate, 32 de sportivi au pornit la maraton. Printre favoriți se numără un american, Frederick Lorz. Dar, la kilometrul 15, a suferit crampe intense. Imposibil să continui să pui un picior în fața celuilalt. Pe punctul de a renunța, maratonistul urcă în mașina unui spectator care îl lasăaproape de linia de sosire.
Înviorat, a trecut linia de sosire de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat.
Frederick Lorz a câștigat maratonul. Medalie de aur!
Dar, pe măsură ce trebuie să-și primească trofeul din mâinile fiicei președintelui Roosevelt, urmăritorul său, Thomas Hicks, protestează spunad că el a fost în fruntea cursei și este sigur că nu a fost depășit.
Spectatorii atestă că l-au văzut pe Frederick Lorz urcând într-o mașină. Înșelăciunea iese la iveală. Lorz susține că a vrut să facă o glumă adversarilor săi. Frederick Lorz pleacă de pe stadion, huiduit.
Medalie de aur pentru „retardații”… inteligenți
O medalie de aur cu orice preț? Chiar dacă înseamnă să-ți calci în picioare valorile, onoarea și morala. În orice caz, aceasta este imaginea despre echipa spaniolă de baschet, la Jocurile Paralimpice de la Sydney în 2000. După zece zile de dominare a competiției, echipa spaniolă de baschet rezervată retardaților mintal învinge Rusia cu 87 la 63, în finală.
Dar , câteva săptămâni mai târziu, un jucător, Carlos Ribagorda, a returnat medalia. Carlos care făcea parte din echipă este în realitate un jurnalist care stă sub acoperire de doi ani în cadrul echipei paralimpice: nu suferă de nicio deficiență mintală. Acesta a fost cazul pentru zece dintre cei doisprezece jucători din echipă. În această categorie, IQ-ul trebuie să fie egal sau mai mic de 75.
Consecințele acestei întorsături proaste au fost foarte grave deoarece timp de doisprezece ani nu s-au eliminat toate categoriile rezervate deficienților mintali. În 2013, președintele Federației, care risca doi ani de închisoare, a fost condamnat la o amendă de 5.400 de euro și la rambursarea a 150.000 de euro subvenții publice. Sportivii nu au fost condamnați.
Medalie de aur pentru sora geamănă
În 1984, atleta portoricană Madeline de Jesus s-a calificat la două probe la Jocurile Olimpice de la Los Angeles: săritura în lungime și ștafeta 4x400m. Prin urmare, ea începe cu probele de sărituri și termină pe un foarte onorabil loc al cincilea. Dar rezultatele sunt mixte: ea s-a accidentat, în timpul competiției; Prin urmare, a fost imposibil să pornești cursa șase zile mai târziu. Totuși, selecția portoricană a înscris doar patru alergători pentru ștafetă (regulamentul le-a dat posibilitatea de a enumera șase). Deci, fără Madeline de Jesus, este eliminare automată.
Aici, Madeline de Jesus vine cu o idee: pentru a-și salva echipa, îi cere surorii ei geamănă, Margaret, să-i ia locul. Acesta din urmă este și un sportiv de nivel înalt. Mai presus de toate, cele două femei seamănă ca două picături de apă. Pe 11 august, Margaret a fost cea care a luat startul. Echipa este calificată pentru finală. Dar un jurnalist își dă seama de înșelăciune.
Antrenorul, conștient de aceasta, a fost interzis pe viață de la competițiile internaționale. Ceilalți trei atleți, de asemenea cunoscuți, au primit o sancțiune de suspendare de un an.
Medalie de aur pentru „escrocul electronic”
Locotenent-colonelul KGB, triplu campion mondial, ucraineanul Boris Onishchenko a fost, în 1976, în timpul Jocurilor Olimpice de la Montreal, căpitanul echipei sovietice de petatlon modern. Era deja a treia oară când participa la Jocuri. În 1968, a câștigat argintul pe echipe. În 1972, a obținut din nou, argint individual, și în aur ca echipă.
După primul tur, echipa sovietică este a patra. Acum este timpul pentru scrimă, o luptă cu sabia cu o singură atingere. Boris Onishchenko se bate cu căpitanul echipei britanice, Jim Fox. Când își pierde duelul, Fox este surprins, nu a simțit că adversarul îl atinge.
S-a depus o plângere și s-a verificat echipamentul lui Onishchenko: sabia lui era în realitate conectată la un dispozitiv care permitea luminarea mesei celor care marcau. Sancțiunea a fost imediată: întreaga echipă este exclusă. Era cu atât mai surprinzător cu cât ucraineanul era considerat principalul favorit, un mare specialist în disciplină. O reputație dobândită deja prin înșelăciune…
Sursa 20minutes
Autor
Urmărește știrile PSNews.ro și pe Google News
