Skip to content
Opinii & Analize

Centenar serbat nu cu o horă a unirii, ci cu bâte

Înaintaşii ne-au umplut găleata cu lapte iar în plin an al Centenarului noi am dat cu copita şi am vărsat-o. Mai rău decât am comis-o noi înşine nu putea să o facă nimeni, nici măcar mama amicilor unguri sau mama ruşilor, pentru că şi ei îi stă în gât o Românie mare, unită, puternică şi prosperă.

Mai bine de un deceniu am opintit la îngroparea în uitarea occidentală a mineriadelor lui Iliescu. Operaţiune cu oarece succes nu pentru că ar fi fost cineva convins de sinceră căinţă a politicienilor şi instituţiilor de forţă implicate, ci pentru că occidentalii au interesele lor şi aveau nevoie de România în Nato şi UE. Noroc porcesc pentru fesenişti/pesedişti şi nesperată şansă pentru românii care îşi doreau cu disperare o viaţă mai bună, mai sigură şi mai civilizată. Şi mai ales una în care să răspundă „it’s ok”, nu „haraşo”.

Dacă tot ne-au primit în UE şi NATO, occidentali ne-au şi tras de păr vreo zece ani ca să ajungem şi noi măcar la periferia democraţiei. E adevărat că între timp tot occidentalii ne-au smântânit economia şi rezervele noastre naturale, dar la fel de adevărat este şi că stâna României a fost păzită în acest timp nu de dulăi adevăraţi ci de nişte cotarle, care slab mobilate intelectual, care penale. Aşadar, nu le-a fost deloc greu partenerilor externi să-şi impună condiţiile şi interesele. De ce crema politică a ţării se taie într-una din 1990 şi noi tot continuăm să gustăm din ea din patru în patru ani, rămâne o întrebare.

Dar să revenim la Centenarul nostru, de-a dreptul invizibil până acum o săptămână, când a fost serbat cu mare fast în Piaţa Victoriei. Că spectacolul a fost unul memorabil o demonstrează atenţia pe care ne-o acordă mass-media internaţională. În care se lăfăie, începând cu seara de 10 august, jandarmi isterici şi violenţi care dau cu bulanele moştenite de la miliţeni în stânga şi-n dreapta fără să se uite în românii care au luat de bun dreptul democratic de a-şi exprima public nemulţumirea faţă de Guvern. Un Guvern care putea să nu fie rebutul numit Cabinetul Dăncilă, ci chiar un Executiv decent. Dacă existau oameni nemulţumiţi, aceştia aveau dreptul să huiduie în largul lor, nu să fie luaţi la bastoane şi gazaţi de nişte jandarmi aserviţi politic partidului aflat la guvernare.

Partid care, ce să vezi, este tot cel care a chemat acum 27 – 28 de ani minerii şi i-a pus să-i schilodească pe bucureşteni până le trece definitiv cheful de democraţie. Singura diferenţă este că jupânul de odinioară al social-democraţilor, Ion Iliescu, le-a mulţumit măcar la final ortacilor osteniţi de bătuta trasă intelectulilor şi partidelor istorice. Urmaşul lui, Liviu Dragnea, n-a cutezat să-şi mai arate în public mustaţa, ci tace de nu se mai opreşte din 10 august. Ca un adevărat bărbat teleormănean, unul „crescut sănătos şi nu făcut în eprubetă”, Dragnea a lăsat în bătaia puştilor Parchetului General şi publicului trei graţii blonde: Carmen Dan, Speranţa Clişeru, Viorica Dăncilă. Trei distinse prezenţe pentru care ai putea oricând să juri că ele stau la baza bancurilor cu blonde.

Din păcate pentru noi toţi, numele lor vor fi cam singurele pomenite în istoria neamului în acest an al Centenarului. Un an în care Dragnea, ajutat de blondele lui şi de toţi neisprăviţii pe care i-a cumpărat cu favoruri şi funcţii, a înlocuit tradiţionala horă a unirii cu bătuta naţională trasă de jandarmi în Piaţa Victoriei. Mare şi nemeritată ruşine!

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *