Skip to content
Opinii & Analize

Cinci motive ale ,,rupturii” dintre PNL și USR-PLUS

Deocamdată, discursurile care alimentează ,,ruptura” dintre PNL și USR-PLUS vizează exclusiv campania electorală. Iar de dramaturgia ,,rupturii” pare să aibă nevoie mai ales PNL. Ca să păstreze poziția de prim-ministru și în 2021, PNL este nevoit să pescuiască voturi și din bazinele electorale conservatoare, care afluiesc preponderent către PSD. Ca atare, delimitarea PNL de ,,hashtagiștii” și ,,răspândacii de coronavirus” care susțin USR-PLUS vizează obținerea mai multor voturi mai ales de la segmentul de vârstă 45-64. Nu e clar câte voturi poate obține PNL de la votanții din categoria 65+. Preponderent conservator, acest segment votează mai ales cu PSD și se simte amenințat de progresismul secular al USR-PLUS. Prin creșterea punctului de pensie cu 14% și prin mai recentele declarații electorale despre creșterea pensiilor și în 2021, PNL vrea să se asigure că poate obține voturi și din partea publicului care reprezintă fieful PSD. Publicul tânăr pare să fi fost pierdut iremediabil de către PNL chiar pe mâna partidului. Pe de o parte, acest public n-a fost convins de măsurile administrative și economice luate de PNL în pandemia de coronavirus. Pe de altă parte, narațiunea cu ,,penalii” și ,,PSD-ul toxic” a radicalizat acest segment de votanți, care preferă USR-PLUS în detrimentul PNL. O prezență de peste 40% a votanților tineri la parlamentarele din 6 decembrie, adică exact ca la europarlamentarele de anul trecut, n-ar fi tocmai o veste bună pentru PNL. Din această cauză, povestea ,,rupturii” dintre PNL și USR-PLUS ar trebui să vâre în desaga electorală a PNL cât mai multe voturi ale publicului conservator. Dar în funcție de rezultatul obținut de PNL la parlamentarele de peste trei săptămâni, ,,ruptura” din campanile se poate transforma într-una veritabilă. Adică una care să excludă USR-PLUS de la o guvernare de dreapta începând cu 2021. Sunt cel puțin cinci motive pentru acest scenariu:

Viziuni diferite asupra statului de drept. Când a devenit membră a Uniunii Europene, în 2013, Croația n-a mai fost ,,gratulată” de Bruxelles cu Mecanismul de Cooperare și Verificare. Asta deși plierea Zagrebului pe criteriile statului de drept avansate de Uniunea Europeană nu fusese cu mult mai eficientă decât a Bucureștiului și a Sofiei. Ce se schimbase între timp? Ei bine, între timp apăruse o modificare în ,,înțelepciunea” Bruxellesului. Care a priceput, într-un final, că fără un postament informal solid, edificiul statului de drept se poate prăbuși în orice moment. Mai precis, Bruxellesul a descoperit că statul de drept e o construcție instituțională mult mai delicată decât poleiala-i formală. Statul de drept înseamnă, în primul rând, internalizarea respectului pentru reguli și proceduri și, abia în al doilea rând, pachete de legi, reforma justiției și lupta anti-corupție. În România, filosofia statului de drept a fost tradusă mai ales în formula ei cantitavistă, cu legi luxuriante, cu modificări legislative la ordinea zilei și cu luptă anti-corupție derulată mai ales la ore de maximă audiență. Între timp, se pare că mesajul Bruxellesului a ajuns și la București, capitală europeană care nu dorește să abandoneze lupta anti-corupție. Dar care dorește s-o deruleze într-o manieră silențioasă și care să țină cont de un proces just și echitabil. Această schimbare a filosofiei statului de drept pare să nu cadreze cu viziunea USR-PLUS. Mai precis a votanților aceste alianțe, care au fost socializați politic cu narațiuni despre ,,penali” și ,,hoți”, precum și cu ,,spectacolul cătușelor”.

Dacian Cioloș, prim-ministru. PNL va câștiga alegerile doar dacă va livra prim-ministrul unei alianțe de guvernare în 2021. USR-PLUS are propria variantă de prim-ministru, respectiv Dacian Cioloș. Oricum i-am cântări pe Ludovic Orban și pe Dacian Cioloș, gabaritul politic al celui din urmă pare mai ridicat, dacă plecăm de la premisa că ,,europeanul” a cântărit întotdeauna mai greu decât ,,naționalul” în România ultimelor două decade. Dacian Cioloș nu mai este doar ministru al agriculturii și comisar european pe probleme de agricultură. Este președintele celui de al treilea grup politic ca importanță din Parlamentul European. Pentru membri USR-PLUS acesta este un argument suficient ca Dacian Cioloș să primească poziția de prim-ministru într-o alianță de guvenare de dreapta. Dar argumentul tare al USR-PLUS se poate dovedi unul moale pentru președintele Iohannis.

,,Bla bla-ul ideologic” care nu prea e bla bla când ai un electorat cu profil religios. Studiile recente au demonstrat că revoluția conservatoare – să-i zicem populistă ca să înțeleagă și cititorul liberal – care a i-a produs, printre alții, pe Viktor Orban, Jaroslaw Kaczynsky, Marine Le Pen, Nigel Farage și Donald Trump a beneficiat de aportul electoratului religios. În 2016, Trump a fost votat de 80% dintre americanii care declară că merg la biserică. Marin Le Pen a primit votul a 37% dintre votanții catolici la prezidențialele din 2017, în condițiile în care baza ei electorală era de 33,8% într-o țară profund laică. Orban și Kaczynsky au fost susținuți puternic de segmentul votanților cu profil religios. Trebuie spus că nu există legături profunde între trumpism și bazinul votanților religioși. Aceștia l-au votat pe Trump pentru că n-au avut alternativă politică la progresismul secular. Tot de un vot prin ricoșeu au beneficiat și Marine Le Pen, Orban și Kaczynsky. Pe scurt, pentru bazinul conservator din România, o formulă mai veche a creștin-democrației poate fi mult mai seducătoare decât post-ideologia clamată de USR-PLUS. Mai mult decât atât, studii recente au demonstrat capacitatea creștin-democrației de comunica cu doleanțele publicului religios. Asfel, creștin-democrația pare mai eficientă decât progresismul secular ca antidot împotriva ,,populismului” și, astfel, pentru a stabiliza democrațiile europene. Caz în care, ,,bla bla-ul ideologic” ar putea să te scoată de la guvernare dacă nu ești atent la nuanțele specifice anumitor țări.

PDL reloaded. O guvernare a PNL cu PMP și UDMR ar fi mult mai facilă pentru ,,orgoliile” din politica dâmbovițeană. PMP, ca și UDMR, ar intra mintenaș în rolul ,,fraților mai mici”, rol pe care USR-PLUS nu-l acceptă. În plus, s-ar reface multe dintre ,,traseele instituționale” din vremea PDL, factor care ar crește coeziunea guvernării de ,,dreapta” în 2021.

Germania vs. Franța în industria europeană de apărare. Cineva spunea că, în realitate, Partidul Popular European este partidul Angelei Merkel. Afirmația are ceva substanță având în vedere că acea creștin democrație care a pus bazele Comunității Europene și-a dovedit reziliența politică doar în Germania. Despre influența lui Emmanuel Macron asupra Renew Europe nu merită să vorbim, fiindcă pierdem vremea discutând despre evidențe. Apartenența PNL și a USR-PLUS la familii politice europene distincte implică și apropieri, dar și diferențe. Printre diferențe, una pare mai greu conciliabilă și e legată de controlul asupra industriei europene de apărare. Chiar dacă președintele Macron se situează ,,dincolo de dreapta și de stânga” din punct de vedere idelogic, el vine dintr-o cultura strategică puternic influențată de generalul de Gaulle. Și de ideea că Franța e Franța. Respectiv că orice formulă de securitate europeană ar trebui să țină seamă de grandoarea Franței. Astfel, devine mai inteligibilă afirmația președintelui francez de anul trecut legată de presupusa ,,moarte cerebrală” în care s-ar afla NATO. Pentru Franța, mai multă Europă înseamnă mai multă independență strategică față de Washington. Adică emergența unei comunități europene de securitate dominată de Paris. Asta înseamnă și o industrie ,,europeană” de apărare dominată tot de Franța? Se mulțumește Germania cu un rol secundar în acest domeniu? Din această perspectivă, raporturile politice dintre PNL și USR-PLUS ar putea fi afectate nu atât de problema ,,pensiilor și salariilor” care trebuie plătite în România, cât de foarte delicata chestiune a intereselor economice din zona industriei europene de apărare.

***

Lucian Dumitrescu, cercetător în cadrul Institutului de Ştiinţe Politice şi Relaţii Internaţionale al Academiei Române, este absolvent de studii postdoctorale al Universității Naționale de Apărare “Carol I’’, specializarea teorii ale securității interne și internaționale. Este doctor în sociologie și doctor în filosofie al Universității București.

A predat cursuri de geopolitică și securitate în cadrul prestigiosului Master de Studii de Securitate organizat de Facultatea de Sociologie și Asistență Socială, Universitatea București, unde a deținut poziția de lector asociat. Domenii de interes: teorii ale securității interne și internaționale, relaţii internaţionale, filosofie politică, sociologia identităţilor colective, istoria sociologiei, antropologie politică.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *