Skip to content
Opinii & Analize

Cine a pierdut și cine a câștigat după summit-ul UE

" "

Recentul summit UE a fost un haos general, din care cu greu se mai poate înțelege ceva. Opoziția țărilor din nord – Olanda, Danemarca, Finlanda Suedia, la care s-a alăturat și Austria – nu a făcut decât să alimenteze euroscepticismul peste tot în Europa. După acest summit nu se poate spune că am ieșit mai puternici, în condițiile în care fiecare țară a luptat pentru interesele sale, nu pentru un proiect european.

Rezultatul final al summit-ului ne-a arătat că țările nordice au venit cu intenția de a primi mai mulți bani de la Uniunea Europeană. S-a creat o idee generală că statele nordice plătesc pentru statele din sud, chiar dacă Italia sau Spania nu au nicio vină pentru pandemia covid.

" "
" "

De la această idee, s-a ajuns la propunerea de a fi redus substanțial bugetul de 500 de miliarde de Euro pentru subvenții. Și în urma reducerii, s-a ajuns la 390 de miliarde de Euro. O situație din care a avut de pierdut toată Europa.

Statele nordice au insistat pentru acordarea împrumuturilor. De la 250 de miliarde inițial, s-a ajuns la 360 de miliarde de Euro. Mai multe împrumuturi înseamnă o datorie publică mai mare. După această pandemie, multe state europene vor ieși mai îndatorate, în special Italia și Spania. În acest an, Roma s-ar putea trezi cu o datorie publică între 160 și 170% din PIB. Statele nordice știau foarte bine acest scenariu, tocmai de aceea au insistat pe acordarea de împrumuturi decât pe subvenții.

Italia va reprezenta în următoarea perioadă unul dintre subiectele de interes ale Europei, dar și principalul obiectiv pentru „austeritatea” nordului. Mark Rutte nu și-a terminat discursul său anti-Italia și anti-politica de la Roma, mai ales că anul următor urmează alegerile în Olanda și majoritatea sa parlamentară nu stă foarte bine în sondaje.

Cu 209 miliarde de Euro în buzunar (82 subvenții și 127 împrumuturi), Italia riscă să se transforme în marele perdant dacă va fi în continuare o țintă a statelor nordice care insistă pentru austeritate în sudul Europei. Nu doar că politicienii de la Roma vor fi iritați, însă poporul italian ar trece de partea euroscepticilor Matteo Salvini și Giorgia Meloni, iar guvernul pro-UE condus de Giuseppe Conte ar putea să cadă înainte de termen.

Marii câștigători după summit sunt fără discuție cele 5 state „zgârcite”. Nu doar că își construiesc politica națională pe spatele Italiei, Spaniei și Greciei, dar au reușit să obțină mai mulți bani din rabaturi. Austria și-a dublat rabaturile. Danemarca și Olanda au avut creșteri substanțiale.

Marii perdanți sunt chiar cetățenii europeni. În următorul buget vor fi mai puțini bani în domenii considerate esențiale în UE. Agricultura a pierdut 46 de miliarde de Euro comparativ cu 2014-2020, ceea ce înseamnă un mare dezavantaj pentru România. Se pierd bani de la infrastructură și coeziune, alte domenii foarte importante pentru România. La coeziune este o scădere de circa 10% față de situația actuală. Cele mai afectate, de această modificare, vor fi iarăși statele din Est și din Sud.

În schimb, au existat creșteri semnificative de buget (însă insuficiente ținând cont de realitatea din 2020) acolo unde statele nordice și statele mari ale Uniunii au un avantaj clar. Un astfel de domeniu este digitalizarea, de la 183 de milioane pe bugetul actual la 6,8 miliarde de Euro în următorii 7 ani (prea puțin pentru ca UE să poată lupta cu SUA sau China). Bani care cel mai probabil vor merge în țări precum Germania, Franța, Olanda, Suedia, Danemarca – unde există un nivel ridicat de digitalizare și unde s-au dezvoltat programe pentru inteligență artificială.

Uniunea Europeană a făcut un pas înainte doar dacă va reuși să deblocheze rapid situația economică, mai ales înaintea Statelor Unite și a Chinei. Pentru a atinge acest obiectiv, trebuie să dea drumul robinetului cu bani, adică să aprobe programele statele europene. Aici Olanda și-a construit un mic avantaj, nu chiar așa cum voia, și anume drept de veto asupra proiectelor. Va exista o „frână de urgență”, adică un stat european ar putea bloca proiectele altor state și să ceară discutarea acestora la un viitor summit. Deși e un proces lung, fiind nevoie ulterior de o majoritate în Consiliu, această „frână” are puterea să blocheze parțial proiectele, ceea ce va bloca și reluarea ritmului economic. Și cu siguranță statele „zgârcite” vor folosi această „frână de urgență” cât de curând.

" "

1 comentariu la “Cine a pierdut și cine a câștigat după summit-ul UE

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *