Cine este Crin Antonescu, candidatul coaliției la președinție. A mai deținut funcția supremă în stat, ca interimar

La 6 iulie 2012, Parlamentul vota în favoarea suspendării lui Traian Băsescu cu 256 de voturi pentru, în vederea ținerii unui referendum care să decidă sau nu demiterea din funcție. A fost pentru a doua oară când Traian Băsescu a fost suspendat de Parlament, precedenta suspendare și referendum au avut loc în 2007, când 74% dintre voturile exprimate au fost împotriva demiterii.

Începând cu 23 iulie 2012, Traian Băsescu a solicitat cetățenilor români să boicoteze referendumul.

Din numărul total al cetățenilor cu drept de vot care se ridică la 18.292.464, la vot s-au prezentat 46,24% din români. 87,52%, 7.403.836 au votat DA, fiind în favoarea suspendării președintelui Traian Băsescu. 11,15%, 943.375 persoane au votat NU, fiind contra demiterii președintelui. (În 2009, Traian Băsescu fusese reales președinte cu 5.277.068 voturi, adică cu 2.236.768 mai puține voturi decât cele valide pentru demitere.)

Curtea Constituțională s-a pronunțat pe 21 august 2012 în privința invalidării referendumului.

De la profesor la președintele Partidului Național Liberal

Crin Antonescu, în vârstă de 55 de ani, s-a născut la 21 septembrie 1959, la Tulcea. Mama era învățătoare, iar tatăl profesor suplinitor de limbă română.

La liceul din orașul natal participă la olimpiade naționale și obține mai multe premii. „Directorul, el însuși profesor de română, se mândrea din ce în ce mai mult cu mine, ceea ce mi-a creat un regim privilegiat. Aveam voie să învăț numai la materiile care îmi plăceau.”

În 1978, câștigă olimpiada națională de istorie, iar în 1979 intră, al doilea pe listă, la Facultatea de Istorie a Universității din București. În 1985 devine absolvent și este repartizat ca profesor la o școală din comuna Solești, în județul Vaslui.

În 1989 termină stagiatura și devine muzeograf la secția de istorie de la Muzeul Delta Dunării, din Tulcea. „Acolo m-a prins Revoluția. În 22 decembrie, după ce l-am văzut pe Dinescu la televizor, am luat-o la fugă spre centrul orașului.”

Seara târziu, ține primul discurs public în centrul municipiului. Oamenii adunați acolo cereau tot mai insistent să vorbească intelectualii. „Nu mai țin minte nimic din ce am spus atunci. Erau acolo vreo 25.000 de oameni.”

După Revoluție redevine profesor la cel mai important liceu din oraș, „Spiru Haret”. Urmărește cu pasiune evoluțiile de pe scena politică. „Deși simpatizam cu toate partidele istorice am decis să mă înscriu în PNL și din respect pentru trecutul partidului și pentru că regăseam acolo mulți reprezentanți ai generației mele.”

E cap de listă la alegerile din mai 1990, când obține 4,7% din voturi, insuficient ca să ocupe un loc în Parlament, însă la alegerile din 1992 reușește să ajungă deputat.

Ca membru PNL, redevine deputat în 1996, iar în 1997 e numit ministru al tineretului și sportului, funcție pe care o va deține trei ani. În 2000, redevine parlamentar pe listele PNL, iar un an mai târziu i se naște fiica, Irina.

În 2005, după noi alegeri, devine șeful grupului PNL din Camera Deputaților. În 2009, Congresul PNL îl alege președinte al partidului și candidat al formațiunii la alegerile prezidențiale.

El a fost președinte al Partidului Național Liberal din 2009 până în 2014 și președinte al Senatului României între 2012–2014.

În 2014 a fost înlocuit la șefia PNL de către Klaus Iohannis, cel care, după doar jumătate de an a candidat la alegerile prezidențiale pe care le-a și câștigat în fața lui Victor Ponta, liderul de atunci al PSD.

Citește mai mult AICI