Skip to content
Politică

Cine formează Guvernul? Calculele interne ale partidelor, jocul redistribuirilor si ofertele de alianță EXCLUSIV

Septembrie este luna calculelor matematice în interiorul laboratoarelor de partid. În funcție de procentele estimate a fi obținute în urma votului din decembrie se va stabili ordinea liderilor pe listele electorale, dar în egală măsură vor fi deschise discuțiile cu alți parteneri politici pentru obținerea guvernării. Acestea sunt, totodată, premisele de la care pleacă stabilirea strategiilor de acțiune și de comunicare pentru perioada electorală, transmiterea mesajelor și solilor de pace sau declanșarea războiului mediatic.
PSnews și Inventus Research vor face o trecere în revistă a posibilităților de alianțe post electorale, în funcție de țintele de vot ale partidelor politice, precum și a estimărilor vehiculate în sondajele de opinie.
În egală măsură, analiza de față ia în calcul obținerea de către UDMR a scorului tradițional de 5-6%, precum influenta post-electorala a mandatelor obținute de minoritățile naționale.

50+1 – soluția imposibilă
Obținerea majorității absolute de către unul dintre partide este varianta cea mai facilă pentru declanșarea procedurilor de formare a viitorului guvern. Este ipoteza care are acoperirea cea mai clară în textul constituțional și care nu lasă loc nici de negocieri forțate și nici de interpretări la limita prevederilor legale.

Art. 103 – Învestitura
(1) Preşedintele României desemnează un candidat pentru funcţia de prim-ministru, în urma consultării partidului care are majoritatea absolută în Parlament ori, dacă nu există o asemenea majoritate, a partidelor reprezentate în Parlament.
Deși pare a fi varianta cea mai facilă, este ținta cea mai greu de atins de către partide la votul din decembrie. Acesta este motivul pentru care niciunul dintre liderii politici, indiferent de formațiunea politică nu au vehiculat la nivel public și nici măcar la nivel informal speranța obținerii majorității simple, chiar și în varianta redistribuirii.

Deși pare a fi varianta cea mai facilă, este ținta cea mai greu de atins de către partide la votul din decembrie. Acesta este motivul pentru care niciunul dintre liderii politici, indiferent de formațiunea politică nu au vehiculat la nivel public și nici măcar la nivel informal speranța obținerii majorității simple, chiar și în varianta redistribuirii.

Ce face PNL în scenariul optim pentru sine ?

Liberalii încearcă să își revină din șocul administrat de PSD la alegerile din iunie și își propun ținte realiste pentru această iarnă electorală. Pentru PNL este extrem de importantă dinamica partidelor mici – adică ALDE, USR și PMP. Mulți dintre liderii liberali se aventurează în cadrul unor discuții informale în pronosticuri ce nu dau șanse de reușită celor trei formațiuni menționate mai sus. Astfel, proiecția optimă pentru PNL este un parlament fără Tăriceanu, Băsescu și Nicușor Dan.
Astfel, în scenariul optim vehiculat de către oamenii lui Gorghiu și Blaga situația este estimată cam în acești parametrii:

PNL 1

Astfel, avem de a face cu un total electoral exprimat de 75%, restul procentelor intrând în procesul de redistribuire. Chiar daca PNL nu considera ca formațiunile mai mici pot face pragul electoral, evaluam acest scenariu ca fiind extrem de improbabil.

PNL 2

Astfel, chiar și în varianta optimistă pentru PNL, PSD pare a fi partidul care se apropie cel mai mult de pragul majorității simple și, implicit de Guvern. În mod paradoxal, în această variantă, PSD nu ar suferi foarte tare de pe urma neintrării ALDE în Parlament, putând să ignore chiar o variantă de lucru cu UDMR. Varujan Pambuccian devine în acest scenariu omul – cheie al ecuației guvernării, PSD putând să formeze majoritate doar cu parteneriatul minorităților naționale si câțiva transfugi. Cu toate acestea, este posibil ca PSD să aibă discuții de guvernare cu UDMR, încercând ca printr-o ofertă de guvernare să stopeze orice demers de apropiere a maghiarilor de liberali, dar și să obțină o majoritate cât mai confortabilă în Parlament.

Ce face PSD în scenariul optim pentru sine?

În timp ce liberalii adoptă o atitudine rezervată, pesediștii sunt din ce în ce mai convinși că vor obține un procent “din două cifre și cu 4 în față”, conform estimărilor informale. Un astfel de scenariu îi proiectează cu siguranță într-o formulă de guvernare, mai ales că aceștia vehiculează drept sigură intrarea în Parlament a partenerului tradițional: ALDE.

PSD 1
Redistribuirea aruncă PSD într-o zonă de confort, iar pe PNL în opoziție:

PSD 2

În această variantă PSD poate construi pe două coordonate: să opteze pentru o majoritate confortabilă alături de ALDE și să decidă că intră în negocieri pentru împărțirea funcțiilor cu oamenii lui Tăriceanu. Sau să opteze pentru o soluție mai fragilă, cu UDMR si minoritățile, dar să se debaraseze de pretențiile gonflate ale actualului președinte al Senatului, știind că într-o astfel de variantă, PSD va putea lua la bucată pe cei mai mulți dintre parlamentarii ALDE.

Ce se întâmplă dacă fiecare dintre partide obține maxim din ținta propusă ?

Dragnea, Gorghiu, Tăriceanu, Băsescu și Nicușor Dan sunt președinți de partide care se văd a fi jucători în această iarnă electorală, ultimii trei vizând direct și fără ezitare accesul în parlament, chiar dacă cu un scor format dintr-o singură cifra procentuală. Astfel, declarativ sau prin intermediul sondajelor de opinie ținta electorală este tradusă în procente astfel:

toate partidele

Procentele de mai sus sunt traducerea estimărilor vehiculate de către sondaje, dar și de către lideri în declarații publice sau informale. Astfel, dacă fiecare ar obține cât declară că ar putea obține în urma votului, calculul electoral s-ar închide cu greu favorabil PNL. Acesta (33%), alături de partidele de dreapta USR (5%) și PMP (5%) ar ajunge la 43%. Cu un UDMR favorabil (6), pe linie de Populari europeni – procentele adunate ar fi înca în zona de risc pentru formarea guvernului. Cu toate acestea este greu de imaginat un Guvern în care Băsescu sta la aceeași masă cu Nicușor Dan :).

În egală măsură PSD (42%) cu ALDE (9%) ar fi la un procent de 51% și ar avea nevoie și ei de UDMR pentru o majoritate confortabilă.

Un alt scenariu este desemnarea lui Dacian Ciolos drept premier independent peste o coaliție de partide de dreapta (un fel CDR 2016). În acest context, ALDE ar fi invitat la Guvernare, fiecare dintre partidele participante dând câte un vicepremier, care nu ar fi însă liderul principal al partidului. Astfel, în această ipoteza nu s-ar afla la masă nici Tăriceanu, nici Băsescu și nici Alina Gorghiu, ci oamenii de încredere ai acestora, lideri ce nu au tinichele de coadă.

 

Nota 1 Pentru a ilustra scenariile a fost folosită o metoda simplificată de redistribuire. Fiecare dintre procentele inițiale obtinute a fost înmulțit cu un coeficient menit să distribuie proporțional procentele obținute de partidele care nu au făcut pragul electoral. Calculul electoral final este mai complicat și ține cont de numărul absolut de voturi obținute și de obținerea mandatelor întregi cu prioritate asa că poate diferi ușor de calculul nostru simplificat.
Nota 2 Această analiza folosește datele vehiculate de partidele politicie in momentul de față și ne așteptăm ca acestea să evolueze până în momentul alegerilor.

autori: Anca Mireanu și Cosmin Ivănuș

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *