Skip to content
Opinii & Analize

Cine va fi „în jurul”?

Este probabil – judecînd după sondajele de opinie – că liberalii vor cîștiga tehnic alegerile generale de peste trei săptămîni. Vreau să spun că vor avea probabil ceva mai mulți parlamenteri decît PSD, deși s-ar putea ca diferența să nu fie mare. Întrebarea capitală este dacă vor cîștiga alegerile și sub raport politic – adică dacă vor fi în stare să creeze o coaliție cît de cît solidă și un guvern eficient, care să construiască ceva solid în anii fără alegeri care urmează pe lîngă că să încheie cu pierderi minime criza coronavirus. Acest ultim aspect presupune ca guvernul să reușească să administreze eficient atît sub raport organizatoric, cît și comunicațional vaccinarea unei părți cît mai considerabile a populației, de îndată ce vaccinurile deja anunțate vor deveni disponibile.

Președintele Iohannis – aliatul cel mai puternic și cel mai constant al PNL – nu pierde nicio o ocazie să repete că viitorul guvern va fi format „în jurul PNL”. Dar cine, efectiv, va fi „în jurul”, rămîne o necunoscută.

Candidatul cel mai plauzibil ar fi trebuit să fie USR-PLUS, căruia sondajele de opinie îi dau cel puțin 15-18%. Numai că în ultimul timp fricțiunile dintre PNL și acest partid s-au amplificat și au devenit tot mai contondente, precum la Timișoara, unde există o ceartă pentru unul dintre viceprimari; dar nici în alte locuri atmosfera nu sugerează curtoazia între doi viitori aliați la guvernare. De exemplu, de curînd europarlamentarul Rareș Bogdan a adăugat la supărările strict politice și criticarea faptului că mai mulți consilieri locali USR-PLUS recent aleși în diferite localități (Brașov, Sectorul 1, Tîrgu-Mureș etc) au refuzat să jure pe Biblie. A susținut chiar că parteneriatul PNL cu USR-PLUS ar trebui reevaluat, dacă acest partid „își asumă o atitudine anti-creștină”. Or, a nu jura pe Biblie din motive de conștiință nu este o atitudine anti-creștină, ci numai una non-creștină” (perfect constituțională) și mă îndoiesc de faptul că d-l Bogan nu cunoaște diferența între „anti-creștinism” (adică o atitudine militantă, ostilă, precum „ateismul științific” al comunismului) și „non-creștinism” (adică deism sau agnosticism). Asemenea argumente sunt lipsite de valoare și chiar umilitoare, făcînd parte dintr-o încercare de stigmatizare a membrilor și simpatizanților USR-PLUS. Nici aceștia nu rămîn desigur mai prejos: atacurile lor la adresa PNL și acuzațiile de corupție și de blat cu PSD-ul s-au întețit mult în ultimul timp. O altă problemă ține de logica internă a USR-PLUS: un partid nou, încă slab structurat, cu destule facțiuni ostile una alteia, cu o conducere constestată de o parte a bazei, dar și cu o politică zigzagată în ultimul an, fără experiență de guvernare; detractorii spun au prea multe ifose. Pe scurt, nu vor sta deloc cuminți „în jurul” PNL.

Un alt eventual candidat într-o viitoare coaliție poate fi PMP. Dar acesta, presupunînd că va trece pragul electoral, nu are șanse multe să depășească 7-9%. Chiar în cazul în care PNL ar obține peste 35% (ceea ce mă îndoiesc), tot n-ar fi destul pentru o coaliție majoritară numai cu PMP. Ar mai fi nevoie de exemplu și de UDMR. Două partide mici așadar, dar, odată aduse „în jurul” PNL, ele vor deveni absolut necesare pentru asigurarea majorității. Or, ele sunt conduse de doi tartori ai politicii, „îmbătrîniți în rele” , pregătiți să utilizeze orice metodă, inclusiv șantajul, pentru a obține avantaje punctuale: Traian Băsescu și Kelemen Hunor. N-ar fi deloc simplu de rezistat politic, presupunînd că ar fi posibil sub raport tehnic.

În funcție de rezultatul alegerilor, s-ar putea ca PNL să nu aibă prea multe opțiuni și să fie nevoit să-ți pună „în jurul” o mare coaliție de centru-dreapta cu USR-PLUS, PMP, ba chiar și UDMR. Va fi extrem de dificil de condus și de stăpînit o asemenea coaliție, avînd în vedere desigur moravurile politice de la noi. Mă tem că certurile continue și neînțelegerile dintre aceste partide, cu agende atît de diferite, ba chiar uneori opuse, să nu paralizeze actul legislativ și cel de guvernare.

PNL mai are o soluție de avarie – este adevărat, aproape inacceptabilă în acest moment pentru electoratul de dreapta – dar care ar putea deveni mai acceptabilă în anii următori: o cooptare formală sau informală, la guvern sau numai în parlement, a PSD, contrabalansînd astfel revendicările dinspre PMP și USR-PLUS și protejîndu-se astfel împotriva unei puneri în minoritate a guvernului. (Am mai văzut așa ceva cînd prim-ministru era Tăriceanu, dar și Emil Boc, în 2009). Realitatea este că, în unele domenii-cheie – reformă constituțională, educație, sănătate – cooptarea PSD va fi oricum inevitabilă, avînd în vedere ponderea pe care acest partid va continua să o aibă, fie și în opoziție. Marea întrebare este însă dacă PSD chiar intenționează să se reformeze cu adevărat, înțelegînd în sfîrșit cît de nocivă a fost calea populismului adoptat sub președințiile Ponta, Dragnea și Dăncilă și procedînd în consecință la toate nivelurile. Am îndoieli că acest lucru urmează să se întîmple, dar cine știe?

Așadar, întrebarea principală la care mi se pare că vor trebui să răspundă alegerile va fi, nu atît cine va cîștiga, cît cine va fi „în jurul”.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *