Cei mai mulţi informatori din toată istoria României comuniste, peste 200.000 de persoane, au fost recrutaţi în perioada 1980 -1989, conform datelor CNSAS, care remarcă faptul că numărul total al colaboratorilor Securităţii, recrutaţi de la înfiinţarea acesteia, în 1948, până la prăbuşirea regimului comunist, în 1989, poate fi aproximat la minimum 650.000 de persoane. Pentru aproximativ 23.000 de persoane există consemnat faptul că au refuzat colaborarea.
”Oamenii o duceau foarte greu în „epoca de aur”, dar asta nu însemna că PCR încerca să facă ceva concret pentru a remedia lipsa hranei, a energiei electrice, a căldurii sau degringolada economiei. Răspunsul regimului comunist de la Bucureşti la creşterea tensiunilor sociale a fost intensificarea represiunii. Securitatea a primit sarcina de a se concentra pe luarea unor măsuri dure de urmărire a nemulţumiţilor, care deveneau tot mai vocali şi al căror număr creştea pe măsură ce condiţiile de trai se deteriorau progresiv. Astfel, în perioada 1980-1989 au fost recrutaţi cei mai mulţi informatori din toată istoria României comuniste, peste 200.000 de persoane. Doar în anul 1989 au fost efectuate peste 25.000 de recrutări, în contextul în care regimurile comuniste se prăbuşeau unul după altul în jurul României. Estimarea a fost făcută luând în calcul şi dosarele distruse sau sustrase în decembrie 1989”, notează CNSAS.
Rezultă că o treime din numărul total al colaboratorilor Securităţii din întreaga perioadă comunistă a fost recrutată în ultimii ani ai regimului, 1980-1989. Aceştia se adăugau celor care fuseseră deja recrutaţi în perioadele anterioare.
”Astfel, dacă la cei 120.000 recrutaţi în decada 1970-1979 îi adăugăm pe cei recrutaţi în perioada 1980-1989, avem cel puţin 320.000 de colaboratori recrutaţi în ultimii 20 ani de ceauşism, adică jumătate din numărul total al colaboratorilor pe care Securitatea i-a recrutat de la înfiinţare. Numărul total al colaboratorilor Securităţii, recrutaţi de la înfiinţarea acesteia, în 1948, până la prăbuşirea regimului comunist din România, în 1989, poate fi aproximat la minimum 650.000 de persoane. Două precizări. La această cifră trebuie adăugate categoriile de surse folosite de Securitate fără ca acestea să fie înregistrate în evidenţele reţelei informative. De exemplu, sursele oficiale, surse ocazionale, persoane de sprijin etc. A doua precizare este că este vorbim doar despre sursele folosite de către direcţiile interne ale Securităţii, evidenţele CIE (Centrul de Informaţii Externe) fiind separate”, explică CNSAS.
Din cei 650.000 de colaboratori, pentru circa 23.000 există consemnat faptul că au refuzat colaborarea. Foarte puţini, însă, au refuzat de la început. Cei mai mulţi au refuzat după o perioadă mai lungă sau mai scurtă de colaborare.
Aproximativ 100.000 au fost abandonaţi ca fiind „fără posibilităţi” un alt fel de a spune că s-au eschivat de la colaborare. De asemenea, „fără posibilităţi” mai putea însemna că nu au fost apreciaţi corect de către ofiţerii recrutori în privinţa potenţialului colaborării sau că şi-au schimbat domiciliul, locul de muncă etc. şi nu mai pot fi folosiţi în mediul respectiv.
”Cifrele prezentate sunt o dovadă în plus că teoria conform căreia perioada târzie a comunismului românesc a marcat o perioadă „de relaxare a represiunii” este falsă. Din contra, represiunea s-a accentuat, măsurile de control asupra populaţiei au crescut în intensitate, iar metodele s-au rafinat”, conchide CNSAS.
Citește mai mult AICI
Autor
Urmărește știrile PSNews.ro și pe Google News
