Skip to content
Opinii & Analize

Conjurația mafioților: asaltul decisiv

" "

Plecarea României din liga lumii civilizate pare a fi iminentă. De câteva luni, se zguduie temeliile structurii europene ale statului român, fapt ce are cauze mult mai profunde și care a cariat în ultimii ani un întreg mecanism de rezistență instituțională.

Că trăim într-o conjuratie a imbecililor (pentru a parafrază titlul unui celebru roman) este un adevăr din ce în ce mai greu de contestat. Dar nu ne puteam gândi vreodată că un infractor, un vanitos și o limitată ar fi putut să pună mână de la mână pentru scoaterea României din eșalonul politic european. Și iată că aceste lucruri se întâmplă pe măsură ce vorbim, într-un context în care discursul anti-european este tot mai prezent și crește în virulență. Iar terenul fertil care favorizează creștrea și răspândirea răului este pregătit cu mult timp înainte, având la bază 3 factori fundamentali:

" "
" "
  1. Slăbirea continuă și constantă a structurii statului

Odată cu perioada 2013-2014, pe fondul luptei anticorupție, mulți au văzut momentul că facând parte din procesul de întărire a statului, confundând valul de dezvăluiri, arestări și destructurări de rețele mafiote cu ranforsarea sistemului democratic românesc. Nimic mai fals! Asaltul organizat de către instituțiile statului a fost construit pe câteva lipsuri majore: absența controlului real dintre puterile statului și inexistența unei campanii de informare a cetățenilor asupra drepturilor și libertăților lor fundamentale.

Și, așa privită problema, nu pot greși atunci când spun că în ultimii ani a lipsit, de fapt, cel mai profund și necesar ingredient în funcționarea corectă a statului: încrederea. Nu vorbim doar de slăbirea tot mai accentuată a încrederii cetățenilor în instituții, ci și – la fel de grav – despre încrederea reciprocă între puterile statului.

Executiv, Legislativ sau Putere Judecătorească nu pot funcționa corect decât dacă, împreună, sunt perfect convinse că lucrează pentru binele comun și au încredere în demersul celorlalte părți. Or, deopotrivă derapajele, abuzurile și campaniile de presă țintite asupra unor instituții au dus la fracturarea profundă a încrederii – adică tocmai a elementului ce ar trebui să fie substanța cea mai puternică de cimentare și consolidare a statului.

  1. Alienarea societății

Aproape 30 de ani a trebuit să treacă pentru ca societatea româneasca să aibă unul dintre cele mai puțin progresiste sisteme de valori, întretinut cu grijă de guvernări succesive ce au implementat conștient metode găunoase de construcție socială.

Iar exemplele pot fi din ce în ce mai diverse: de la un Cod al muncii care favorizează excesiv angajatul în raporturile sale cu angajatorul, până la un sistem de creșteri salariale aberante. Și poate printre cel mai șocante exemple este cel referitor la creșterile salariale din sistemul medical: acțiune extrem de necesară, dar care nu a fost însoțită de o campanie de informare a populației privind lipsa „atențiilor” din relația medic-pacient.

Cu alte cuvinte: salariile pot să crească, șpaga să rămână.

În paralel, avem o societate formată din cetățeni care își reclamă drepturile, zgomotos și dramatic, dar fără a fi conștienți de vreo obligație. Ne lipsește onestitatea în raporturile cu cel de lângă noi, relaționarea corectă cu angajatorul sau responsabilitatea civică în raport cu comunitatea din care venim.

Și în tot acest vacarm lipsit de fond, de orice orice control civic asupra statului, se conturează în tușe groase mecanismele cele mai simple, dar eficiente de manipulare și fraudare a bunului public de către șmecherii care intuiesc perfect momentul.

  1. Creșterea presiunii grupurilor organizate cu interese particulare nelegitime 

Așa cum, acum mai bine de 1500 de ani, porțile Romei au fost slăbite succesiv de asalturile galilor, vizigoților și vandalilor, porțile României europene sunt forțate de câtiva ani buni de structuri perfect organizate. Marele pericol este că, în acest moment, barbarii ce amenință România europeană nu sunt în afara zidurilor cetății, ci bine infiltrați în interior. Structuri extrem de complexe de interese cu valențe mafiote au ramificații puternice, controlând segmente semnificative ale sectorului economic, politic sau de presă. Forța conjurației este dată de faptul că o mână de oameni au reușit că coaguleze interese dintre cele mai diverse de care sunt mânate facțiuni disparate ce se pregătesc de ani buni de asalt. Colateral, actori și, în egală măsură, victime pot deveni oameni ce cred că în aceste vremuri își fac meseria cu bună-credință, în numele unor adevăruri ce nu mai servesc de mult binelui public, ci sunt distorsionate către interesele particulare.

Din această poziție, cei interesați de obținerea puterii absolute exercită o presiune eficientă asupra statului, care poate fi în scurt timp subordonat unor interese extrem de precise.

Creșterea discursului eurosceptic, demonizarea corporațiilor străine, apelul către naționalismul singular, rupt de cadrul european sunt doar câteva indicii că avem de-a face cu planificarea unui Ro-exit: dacă nu la nivel formal (încă), atunci sigur la nivelul mentalului colectiv. Ce se va întâmpla în următoarele luni și în următorii ani va intra în sfera alegerilor complicate, dar fără posibilitate de neutralități confortabile, pe care le vom avea de făcut, la nivel personal, instituțional și ca națiune.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *