Skip to content
Republica Moldova

Coronavirusul sugrumă economia globală. Cum ar putea o eventuală pandemie să arunce lumea într-o nouă criză economică

Două decenii au trecut de când virusul cunoscut drept SARS a apărut în China, făcând sute de victime şi declanşând o panică atât de mare încât a dat fiori economiei globale. Coronavirusul care provoacă acum haos în China ar putea să fie şi mai periculos pentru stabilitatea economiei globale, relatează CNN.

Efectele epidemiilor asupra economiei mondiale, de la SARS la coronavirus

China a devenit o parte indispensabilă a economiei globale de la epidemia de SARS din 2003. De atunci, ea a devenit o „fabrică” mondială, fiind principala producătoare a numeroase dispozitive şi bunuri de uz general şi principala generatoare de cerere pentru bunuri precum petrol sau cupru.

China este, de asemenea, ţara în care există sute de milioane de consumători înstăriţi care achiziţionează bunuri de lux. Economia Chinei reprezenta aproximativ 4% din economia mondială în 2003. Astăzi, ponderea ei a ajuns la 16%.

SARS a îmbolnăvit 8098 de persoane şi a ucis 774 înainte să fie adus sub control. Noul coronavirus, originar din oraşul central Wuhan, a ucis deja peste 900 de persoane şi a infectat peste 40.000 în cel puţin 25 de ţări şi regiuni. Autorităţile chineze au ajuns până la a închide Wuhan şi un număr important de oraşe, însă virusul nu a putut fi încă adus sub control.

Epidemia are potenţialul de a crea perturbări severe ale economiei şi dislocări ale pieţei. Dar nivelul acestui impact nu va putea fi determinat cu uşurinţă pentru că nu ştim, pentru moment, cât de mult se poate răspândi şi evolua acest virus. Comportamentul guvernelor în faţa acestei crize este, de asemenea, relevant”, spune Neil Shearing, economist-şef la Capital Economics.

Globalizarea şi interconectarea economiilor amplifică efectele economice ale epidemiilor

Globalizarea a făcut în aşa fel încât lanţurile de distribuţie să treacă prin graniţe, făcând ca economiile ţărilor să fie din ce în ce mai interconectate. Principalele bănci naţionale au folosit deja multe dintre instrumentele necesare pentru a lupta împotriva crizelor economice din 2008 până acum, iar nivelul datoriilor publice la nivel global nu a fost niciodată mai ridicat.

De asemenea, creşterea în intensitate şi influenţă a naţionalismelor va face din ce în ce mai complicată coordonoarea unui răspuns coerent la nivel global, dacă va fi nevoie de unul. Până acum, virusul deja a început să afecteze lanţurile de furnizare şi să perturbe companii.

Fabricile de maşini din China vor rămâne închise şi după Anul Nou Chinezesc din cauza coronavirusului, fapt ce va afecta un număr semnificativ de companii din acest domeniu. Conform acestora, producţia va fi scăzută cu cel puţin 15% în primul sfert al acestui an.

Producătorii de bunuri de lux care depind de consumatorii chinezi, fie din ţară fie din străinătate, sunt, de asemenea, afectaţi. Zeci de companii aeriene şi-au anulat zborurile în şi spre China, fapt ce le va afecta puternic profiturile.

Însă mai mult decât orice, cea mai mare problemă este la nivelul distribuţiei. Economiştii spun că nivelul actual de perturbare nu este încă extrem de periculos, iar dacă epidemia începe să intre sub control, atunci efectul va fi minimal – o încetinire moderată a economiei chineze în primul sfert al acestui an şi o scădere a ritmului de creştere al economiei globale.

Dacă coronavirusul continuă să se răspândească, însă, prejudiciile aduse economiei mondiale vor creşte considerabil şi rapid. Mohamed El-Erian, consilier economic, a spus pentru CNN că este foarte îngrijorat de potenţialele efecte „în cascadă” ale virusului asupra economie.

Mai întâi, epidemia poate paraliza din punct de vedere economic regiunea de unde a pornit. Apoi, după ce se răspândeşte, ea afectează comerţul intern, consumul, producţia şi mişcarea populaţiei. Dacă virusul nu este adus sub control, atunci procesul se extinde mai departe, inclusiv la nivel regional şi internaţional, perturbând comerţul, lanţurile de distribuţie şi călătoriile”, a spus el.

Este dificil pentru economişti să îşi dea seama cât ne-ar putea costa o epidemie generalizată pentru că astfel de fenomene au caracteristici foarte specifice. Bolile, însă, pot fi mult mai periculoase decât dezastrele naturale precum uragane, tsunami sau alte evenimente greu de prevăzut, cunoscute drept „lebede negre”.

Conform unui studiu realizat de Banca Mondială, o epidemie severă ar putea duce la pierdere economice de aproape 5% din PIB-ul de la nivel mondial, ceea ce înseamnă peste 3 trilioane de dolari. Pierderile produse de o epidemie ceva mai puţin intensă, precum cea de H1N1 din 2009 pot şi ele să ducă la pierderi de 0,5% din PIB-ul de la nivel global.

„Efectele unei potenţiale pandemii, asemănătoare cu un război mondial”

O pandemie severă ar putea să semene cu un război mondial în ceea ce priveşte efectele sale rapide, profunde şi răspândite”, a evaluat Banca Mondială într-un raport din 2013.

Guvernul Chinei a început deja să caute soluţii pentru a evita eventuale probleme economice produse de răspândirea coronavirusului. Banca Naţională a Chinei a injectat cantităţi imense de bani în pieţe pentru a putea elimina presiunea care există asupra băncilor şi debitorilor. Autorităţile chineze au anunţat, de asemenea, mai multe tăieri de taxe şi subvenţii pentru a ajuta consumatorii.

China este, însă, mult mai vulnerabilă în faţa unei crize faţă de acum 17 ani, în timpul epidemiei de SARS – datoria sa publică este mult mai mare, se află în plin război economic cu unul dintre principalii săi parteneri comerciali, iar creşterea sa economică a început să încetinească deja de câţiva ani.

Analiştii se aşteaptă ca autorităţile chineze să renunţe la strategia lor de a păstra deficitul sub control şi să înceapă să pompeze lichidităţi direct în economie. La nivel global, însă, aceste măsuri sunt problematice. Marile puteri financiare ale lumii sunt extenuate după un deceniu de luptă împotriva creşterii anemice produse după marea criză financiară.

Nivelul deficitului a crescut semnificativ în Statele Unite, Japonia şi ţări importante ale blocului european precum Italia, limitând, astfel, spaţiul de manevră existent în ceea ce priveşte stimulii fiscali pe care aceste ţări îi pot folosi în cazul unei noi crize majore, potrivit Digi 24.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *