Skip to content
Editorial Opinii

,,Creșterea economică este peste așteptări’’. Cât sunt așteptările

Radu Soviani editorial

Când ministrul de finanțe și-a trecut bugetul prin Parlament, creșterea economică pe care a fost construit principalul instrument de politică al guvernului – bugetul, era estimată la 5,5%. Cifra de creștere a fost menținută și în prognoza de primăvară a Comisiei Naționale de Prognoză care vede pentru România creștere economică de 5,5% anul acesta și o accelerare a ritmului până la 5,7% în 2020.

 

Cunoașteți opinia mea: prognoza de creștere ecoomică de 5,5% a fost inventată nu pentru că ar fi rezultat din calcule ci pentru că administratorii economiei aveau nevoie de această cifră care să supra-dimensioneze așteptări de venituri bugetare și să subdimensioneze porția din acestea îndreptată spre cheltuieli. Cu alte cuvinte, să falsifice deficitul bugetar.

 

Nu a existat o recunoaștere mai clară decât cea făcută astăzi de premier, în privința umflării prognozelor de venituri bugetare, la începutul anului, în scopul sus-menționat: ,,Cifrele publicate recent de Institutul Național de Statistică arată că economia României înregistrează o evoluție peste așteptări. În primul trimestru al acestui an PIB-ul a crescut cu 4,8% față de aceeași perioadă a anului trecut’’. Peste așteptările cui?

 

Așteptările guvernului pe baza cărora și-a programat cheltuieli cu sursa venituri supra-estimate sunt de creștere economică de 5,5% la final de an, iar creșterea economiei după jumătate de an este de 4,8%. Observăm însă, că spre deosebire de anii 2017-2018, când creșterea economică a accelerat în trimestrul II față de trimestrul I, acum, în 2019, ritmul de creștere înregistrat este inferior celui din primele 3 luni ale anului: 4,4% față de 5% în trimestrul I. Deci economia frânează.

 

Economia frânează în ciuda unui stimul fiscal nenecesar în perioadă de creștere economică pompat în economie în ultimele 9 luni, în principal prin majorarea veniturilor salariale. Deficitul bugetar din ultimele 3 luni ale anului trecut a însemnat o cheltuială pe datorie de 10 miliarde de lei. Iar în următoarele 6 luni, alte 20 de miliarde de lei cheltuială pe datorie. În ciuda acestui ,,stimul’’ de peste 6 miliarde de Euro (6% deficit raportat la PIB-ul semestrial), bani pompați în principal în consum și nu în investiții, a fost reușită o creștere economică de 4,8% – ,,peste așteptări’’.

 

Ceea ce se întâmplă esențial diferit în semestrul II 2019 este că statul nu mai are spațiu de îndatorare în a doua jumătate a anului, așa cum a făcut în ultimele 9 luni. Spațiul de îndatorare bugetară coboară la numai 10 miliarde de lei în perioada iulie-decembrie 2019. Păstrând echivalențele și având în vedere intrarea pe minus a principalelor economiie europene, mai degrabă în trimestrul III se va înregistra o creștere economică reală mai apropiată de 3% și în trimestrul IV, în funcție și de evoluțiile europene, între 0 și 2%.

 

Ceea ce este de observat rațional în datele din prima jumătate a acestui an este că economia frânează în ciuda un stimul fiscal comparabil cu cel aplicabil în perioade de recesiune severă. Iar dacă economia se va apropia de creștere zero în final de an și își inversează sensul în 2020, atunci când va fi nevoie de stimul fiscal, statul nu va avea de unde să îl acorde. Cel mai probabil deficitul bugetar va depăși 4% anul acesta, și asta cu restrângeri de cheltuieli deja programate, așa cum pre-anunță rectificarea bugetară, care va pune și mai multă pe scăderea ritmului de creștere economică. Cu o prognoză oficială de creștere de 5,7% în 2020, administratorii finanțelor publice pot contrapune un singur argument, ne-economic: ,,Ce e rău în a avea puțin optimism?’’. Doar că aici nu vorbim despre optimism ci despre un soi de majorate financiare cu politici economice nefundamentate.

 

Concluziv, nu este vorba despre vreo performanță în creșterea economică de 4,8%, în condițiile în care a existat un stimul fiscal de 6 miliarde de Euro în ultimele 9 luni iar BNR a pus gaz peste foc, ratându-și obiectivul de menținere a stabilității prețurilor prin ținerea dobânzilor la un nivel prea jos, pentru prea mult timp, alimentând păgubos aventurile fiscale. Pe datorie.

 

Din 2015 până în 2018, PIB-ul real/capita în România s-a majorat de la 7.300 de Euro la 8.700 de Euro, ajungând de la 27,3% din media Uniunii Europene până la 31% în 2018. Spre comparație, Grecia, în 2018, avea un PIB/capita mai mult decât dublu: 17.800 de Euro (63%). Cu ritmuri de creștere economică excepționale, bazate exclusiv pe datorie. Degeaba ne lăudăm cu ritmuri fantastice de creștere. Uniunea Europeană, pe medie, a câștigat în această perioadă 1500 de Euro/capita, în timp ce în România câștigul a fost de 1.400 de Euro/capita. Germanul, cu ritmuri mult mai modeste de creștere economică, a câștigat per capita 1700 de Euro, austriacul 1800 de Euro,  polonezul 1500 de Euro, slovenul 2.300 de Euro. În timp ce toți au avut grijă de finanțele publice și și-au păstrat spațiul fiscal pentru stimulare, atunci când va fi nevoie. Spațiu pe care România nu îl are.

 

Ce urmează? Românilor li se va permite să păstreze mai puțin din ceea câștigă în anii următori în timp ce li se va permite să păstreze mai puțin și din ceea ce investesc. Amputarea ofertei și creșterea barierelor pentru a produce bunuri și servicii de către companii (care deja se manifestă) se va întoarce împotriva consumatorilor care vor beneficia de o cantitate mai redusă de bunuri și servicii și prin urmare mai scumpă. Taxarea suplimentară va reduce oferta de locuri de muncă și infuziile de capital, în timp ce bariere suplimentare vor fi păstrate prin aparatul bugetar supra-dimensionat.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *